Căldura toridă încă persista în faţa primăriei din Urlaţi, dar mulţimea adunată acolo genera un vacarm continuu, din care puteai detecta o bucurie molipsitoare.
Peste 250 de concurenţi terminaseră deja Maratonul Vinului – majoritatea la proba de 30 km – un concurs de mountain bike desfăşurat pe dealurile de pe lângă localitatea Urlaţi, din judeţul Prahova.
Bicicliştii au înfruntat o căldură teribilă, de peste 35 de grade şi dealuri necruţătoare, care te storceau de vlagă fără milă. Mulţi dintre ei nu mai puteau îndura continuitatea urcuşului şi coborau de pe bicicletă, să-şi tragă sufletul.
A făcut şi el la fel ca ei. S-a dat jos de pe bicicletă, să se odihnească şi să-şi mai domolească bătăile inimii. La vârsta lui, un ritm cardiac peste medie este periculos. Îl cheamă Nicolae Stroiescu şi are 70 de ani.
L-am întâlnit la sfârşitul cursei, departe de mulţime, relaxat, liniştit şi zâmbitor. Am aflat că practică ciclismul, la acest nivel, în care termină curse grele, ba chiar înaintea unor care i-ar putea fi copii, cam de un an. Are o problemă medicală la picioare, dar pedalatul îi face bine, îl poate practica.
Are o bicicletă simplă, grea, de vreo 20 kg. Când te uiţi la el şi-l vezi aplecat, puţin cocoşat, nu-ţi vine a crede că a terminat Maratonul Vinului. Dar când ridică privirea spre tine înţelegi că ai în faţă un om cu o voinţă extraordinară şi o inteligenţă la fel de vie ca trupul lui plin încă de resurse.
N-am stat mult de vorbă cu el şi mi-a promis un mesaj, după ce-şi mai revine după cursă.
“Deşi sunt obişnuit cu mersul în aer liber şi prin soare, totuşi după patru ore de bătut soarele în cap la maraton, plus casca şi efortul, încă îmi simt mintea un pic tulbure”, îşi începe doctorul ortoped mesajul către Biciclistul.ro.
Nicolae Stroescu a fost şeful secţiei de ortopedie din Spitalul Judeţean Ploieşti. Acum este pensionar de cinci ani, dar încă mai lucrează câte patru ore în fiecare dimineaţă la două policlinici private din Ploieşti.
“Dar adevărata mea profesie este orientarea sportivă, pe care o practic fără întrerupere din 1968″, spune domnul Stroescu. “Practic, sunt unul dintre cei mai cunoscuţi orientarişti din ţară şi cel care a fondat actuala Federaţia Română de Orientare (FRO), în anul 1990, imediat după Revoluţie.
În acelaşi an a şi reuşit s-o afilieze la Federaţia Internaţională de Orientare. Stroescu a fost preşedintele Federaţiei Române înte 1990-1992. În 1996 a organizat la Govora Campionatul Mondial de orientare pentru juniori şi tineret.
Activitatea de orientarism implică multe lucruri, iar mai multe detalii puteţi afla chiar de pe site-ul său, prahova-orientare.ro. Stroescu a organizat peste 200 de competiţii.
Acum, ca să vă daţi seama ce activitate complexă este orientarea asta sportivă vă spun aşa: se practică trei tipuri de orientare, în alergare, pe schiuri şi pe bicicletă mountain bike. Vă daţi seama ce condiţie fizică a avut şi are domnul Stroescu dacă practică aceste activităţi încă din 1968!
Jos pălăria şi multă sănătate! Să vă ţină pentru cât mai multe concursuri de montain bike!
Foto: ciclism.ro
[nggallery id=135]
Un maestru de neuitat….Dar are doi baieti care ii calca pe urme…..Stima din partea ORASULUI Slatina, si a Prof Vasile Ilie—-
Un om realmente admirabil. Imi aduce putin aminte de bunicul meu, un om de asemenea foarte puternic! Sper sa prinda cat mai multe curse si de acum incolo!
Nu mie personal, ci acelora care sunt trecuti de o varsta si continua sa faca sport.
Am colegi de liceu sau de facultate care la virste egale arata cu mult mai darimati, chestie de mod de viata, de alimentatie si de ce nu…de femei.
Orice abuz facut la tinerete lasa urme cind treci de 50 ani. Nu mai spun citi colegi sunt dusi la ceruri, de tineri. Intr-un fel, ma consider un norocos.
Biciclistul.ro o sa va tot faca reclama de-acum inainte 🙂
S-a intamplat sa-l cunosc pe dl.Stroescu, la cursa de la Comana.
Avem niste poze impreuna acolo, am facut si la urlati. Ma bucur ca se acorda atentie si veteranilor, am mai zis pe forum,imi doresc sa pedalez pina la 80.
Tinerilor le doresc sa pedaleze macar pina la virsta mea (61) sau a dlui Stroescu (70).
Nu ca as vrea sa-mi fac publicitate, in Romanica nu sunt veterani multi care sa participe la asemenea curse,la 61 intru la +40, deci ma intrec cu unii care au 20 ani sub mine. Nu prea e in regula, dar nu pentru clasamente vin eu la curse ci pentru a-mi cunoaste fortele proprii si abia dupa aceea vin sa ma masor cu cei mai tineri.
Tatal meu are 74 de ani si inca merge pe bicicleta. Face Bucuresti-Bolintin fara probleme. Poti sa vezi un interviu cu el, in trei episoade, aici, aici si aici.
Trebuie felicitat Batranul, sincer ! Bunicul meu s-a “lasat” de bicicleta la 85 de ani, nu mai putea ridica piciorul peste cadru si nu dorea sa se faca de rusine pedaland pe o bicicleta de dama.
Sunt curios cati dintre actualii biciclisti vor mai pedala macar la 50 de ani !
Felicitari pt articol, acest domn merita toata admiratia, l-am vazut si la Comana unde a terminat cu bine cursa de 20km insa a trecut practic neobservat …
Multa sanatate si sa-l tina puterile pentru a ne putea da si alte lectii de viata la urmatoarele concursuri.