Glumele instructorului – La școala de șoferi (ședința 3)

Mâine dimineață am a patra ședință din cadrul școlii de șoferi, dar rămăsesem dator cu episodul numărul trei.

La a treia ședință, de fapt a doua, că la prima am condus doar 200 de metri, nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun. Am condus, am condus și iar am condus.

Am intrat în pâine chiar de la început. Mașina era parcată lângă trotuar. În față, la vreo cinci metri, se afla staționată o altă mașină, dar pusă de-a’n boulea, aproape în mijlocul străzii. Din sensul opus, veneau mașini ca la gârlă. M-am simțit ca un șoarece prins în capcană. Trebuia să fac ceva, să ies de-acolo. Până la urmă, am dat semnal stânga, m-am asigurat și am reușit să plecăm, dar m-au trecut toate nădușelile.

În ședința a treia am mers, din nou, cu maxim 2.000 de turații (mai scăpam pedala), adică în maximum viteza a doua.

Ca să fii un șofer bun trebuie să te obișnuiești  să mergi încet, mi-a spus instructorul plin de emfază.

Poate că are dreptate, dar mie tare îmi vine să schimb și în viteza a treia. Instructorul vrea să țin mașina în 1.800 de turații, ceea ce mi se pare absolut imposibil, ba merg prea tare, ba prea încet. Nu reușesc să mențin o viteză constantă, astfel încât turometrul să rămână la 1.800. Rămâne însă la 2.000.

Am făcut o greșeală majoră: n-am oprit la un semnul Stop. Tocmai ne intersectam cu o cale ferată industrială, parcă, fără bariere, fără nimic. Era doar marcajul auto specific și semnul Stop. Am încetinit, până aproape de oprire (cred că aveam 4 km/h), dar am trecut. Mi-am luat săpuneală că trebuia să opresc de tot, că doar asta spune semnul. Sper să nu fac așa ceva și la examen că mă pică polițistul din prima.

Apropos de calea ferată, duminică, când am ieșit cu bicicleta la antrenament, am văzut cum a trecut unul cu un microbuz peste calea ferată cu o viteză de peste 50 km/h, fără să încetinească, fără să se asigure, fără să nimic. Eram chiar în spatele lui, pe bicicletă.

Glumele instructorului

Voi ați avut instructor glumeț, când ați făcut școala de șoferi? Al meu, slavă Domnului!, nu fumează, deci n-am parte de afumare și intoxicare. Îi place însă să facă glume. La a doua ședință, am uitat să spun, în timp ce eu eram concentrat la drum și la uitatul în oglinzi, deodată s-a auzit un zgomot puternic, ca o bufnitură, ca și cum mașina ar fi lovit ceva, un corp.

Vă dați seama, m-am cam speriat. M-am gândit că poate am lovit vreun câine, ceva, pe care nu l-am văzut. Nu se întâmplase nimic, fusese doar instructorul, care lovise cu pumnul în capota mașinii, ca să vadă, cică, ce reacție am.

Mi-a făcut figura și în a treia ședință, dar eram deja pregătit și nu m-au mai trecut toate nădușelile.

Altceva…în continuare mi se pare groaznic să întorc și să intru în intersecții. Mă simt dezorientat, al nimănui și îmi este greu să mă concentrez. Sper să-mi treacă repede starea asta.