[vc_row][vc_column][td_block_authors custom_title=”ARTICOL SCRIS DE” include=”47″][vc_column_text]Despre concursurile de ciclism din insula Thassos am auzit încă din toamna lui 2011, când am citit pe niște forumuri postări laudative ale cunoscutului Marius Ionașcu, zis și Maus. La finele acelui an adunasem deja trei concursuri de MTB (Prima Evadare, Emmedue Cup și TransAlpin Rânca) și îmi planificasem pentru 2012 niște activități sportive pentru concedii și debutul la extern: Thassos MTB și Salzkammergut Trophy la Bad Goisern.

Deplasarea din Thassos suna foarte bine, deoarece îmbina o vacanță de 1 Mai la mare, familia și un mic cantonament de patru zile în care se putea înota, alerga și bicicli cu prietenii. Încă de la prima ediție așteptările mele au fost peste măsură depășite.

Anul acesta, la cea de-a cincea participare, am reușit să mobilizez un grup de 10 colegi, pentru a participa la două concursuri pe insula Thassos: cursa de șosea și cursa de MTB. Grupul numeros ne-a permis să ocupăm aproape în întregime un mic hotel.

Față de anii de început, când drumul către Potos dura 10-12 ore, în prezent deplasarea se face în nouă, zece ore, datorită noului punct de trecere a frontierei bulgaro-grece, incluzând și traversarea cu feribotul. Practi, este cel mai scurt drum cu mașina până la o insulă grecească.

În cazul meu, am plecat joi dimineață, de la 06:00, și am ajuns pe insula Thassos între 15:30-16:00. În România m-am întors marți dimineață. Ce poți face în cantonament:

• joi drum dus, iar la sosire o dezmorțeală cu înot sau alergare;
• vineri dimineața, înot sau alergare, apoi recunoaștere traseu MTB, 40km din cei 58 km ai traseului, în ritm de 70-75% (poate fi și turul insulei la șosea), iar seara pregătirea bicicletelor;
  ⦁ sâmbătă: dimineața înot și cursa de șosea (cu start la 12:00);
  ⦁ duminică, cursa de MTB (start la 09:00);
  ⦁ luni zi de plajă.

Câteva cuvinte despre evenimentul sportiv. Debutează în seara de vineri, pe plaja San Antonio Beach, din orășelul Potos, cu atmosferă relaxată, de vacanță. Înscrierea se poate face (recomand) pe site, dar plata direct la organizatori (20 € pentru fiecare concurs). Recomand plata concursului la fața locului pentru pentru a evita comisioanele bancare mari la plățile externe. Organizatorii nu modifică valoarea taxei în funcție de perioadă.

Nu căutați în kitul de participare cipuri! Cronometrarea se face manual, iar acest lucru nu a constituit vreo problemă nici măcar la concursul de șosea, unde sosirea se face și în plutoane. Kitul cuprinde cunoscutele tricouri având pe spate profilul traseelor dar și nelipsitele și gustoasele produse locale: câte 2 borcănele de miere și punguțe de măsline.

Concursul de șosea

Cifrele seci indică 90 km pentru turul insulei, cu o diferență de nivel de 1.830m. Concursul are programat startul la ora 12:00, așa că este timp berechet dimineața pentru alte activități. În cazul meu, am început dimineața cu un înot în mare, de-a lungul coastei, Pefkari-San Antonio și retur, cam 3.500m.

La micul dejun am servit un meniu grecesc: iaurt cu miere, măsline uscate și o cafea, numai bune să-mi refac energia pentru cursă. Până la start mai erau încă două ore, timp berechet pentru a pregăti în liniște bicicletele.

Concursul de șosea are două părți distincte. Prima presupune o defilare în pluton, cu plecare din Potos în sens orar, pe șoseaua de coastă. În pluton se regăsesc cicliști din Grecia, Bulgaria, Serbia și România, cei echipați în echipamente de club dând niște pete de culoare frumoase. Plutonul parcurge cu o viteză de plimbare (25-30km/h) satele din zona joasă a insulei, cicliștii fiind ținuți în frâu de mașinile organizatorilor. Am apreciat mult această parte încă de la prima ediție. Ai timp sa discuți cu prietenii și să te bucuri de aplauzele localnicilor ce așteapă la cafenele trecerea plutonului.

La kilometrul 42 se ia o pauză de 5-10 minute pentru hidratare. Plutonul pornește apoi pe urcarea de la cariera de marmură, tot în regim de cursă neutralizată, însă de aici cei mai slab pregătiți pentru urcări deja încep să piardă plutonul. Cursa ramâne neutralizată și pe coborârea din Panagia, mașina eliberând traseul la kilometrul 55 la ieșirea din localitatea Potamia. Din acel moment încep atacurile și plutonul explodează. Urmează circa 35km de parcurs în regim de cursă incluzând urcări lungi și susținute dar și coborâri lungi cu curbe largi ce se negociează la viteze foarte mari.

În ultimii ani cursa a fost dominată de cicliști din România, iar ediția din 2016 nu a făcut excepție, cursa fiind câștigată de tandemul Marian Frunzeanu – Valentin Pleșea. Numărul de concurenți ce iau startul este în jur de 150-200, cu o mențiune specială pentru acest an, când suprapunerea Paște-1Mai (cu o săptămână înainte), dar și Prima Evadare (în același week-end) au dus la scăderea sensibilă a numărului de participanți. În mod tradițional, evenimentul are loc în ultimul week-end din luna aprilie, așa că pe 28 aprilie 2017 vă recomand să vă aliniați la start.

Concursul MTB

La nici 24 de ore de la startul cursei de șosea se dă startul cursei de mountain bike. La acest concurs, cifrele măsurate de mine indică 58 km cu o diferență de nivel de 1.750 m. Numărul de participanți este mai scăzut cu aproximativ 10-15% față de de cei înscriși la concursul de ciclism șosea, deși sunt concurenți care participă exlusiv la MTB.

Startul se dă direct de pe plaja San Antonio din Potos. Încă de la prima pedală apar și primii ce nu-și pot ține echilibrul pe nisipul afânat al plajei și primesc primele semne despre cursă! Cursa beneficiează de circa 1-2km de drum de pământ printr-o plantație de măslini pentru a înșira frumos plutonul pentru prima provocare: cățărarea pe la o carieră de marmură ce se continuă până în primul vârf (350m) pe un drum plin de piatră spartă. De altfel, piatra spartă este deliciul acestei curse.

Toate coborârile se fac exclusiv printre bolovani și pietre sparte foarte ascuțite (mare atenția la pană – este obligatoriu nevoie de lichid sau cameră de rezervă). După primul concurs MTB din Thassos am apreciat ce înseamnă o furcă bună. Mai mult, în acest an am testat chiar și un full-suspension, Cannondale Scalpel 29 și am avut impresia că mă deplasez cu un Mercedes S Classe.

După prima urcare se parcurg drumuri forestiere pe coama munților, cu mici urcări și coborâri. Plutonul se întinde zdravăn și se formează grupulețe de maximum 2-3 cicliști (e posibil să parcurgi chiar și singur traseul). Se parcurg zone cu stupi de albine, dar si o a doua carieră de marmură (Thassos este rezerva de marmură a Greciei).

Între km 17 și 22 urmează cățărare pe un drum forestier ce șerpuiește până la 820 m, cel mai înalt punct al traseului, la un refugiu de piatră. Panta nu este dificilă, dar drumul se strică pe ultimii 200 m când predomină piatra spartă și trebuie mărită cadența pentru a păstra echilibrul.

La refugiu, în cel de-al doilea vârf, se află și cel de-al doilea punct de alimentare. Urmează apoi cea mai spectaculoasă zonă, cu o coborâre extrem de dificilă, pe care doar câțiva cicliști am auzit că ar parcurge-o pe bicicletă. Stâncile și bolovanii fac chiar și coborârea pe picioare să fie dificilă. Un pic de vânt și totul devine și mai interesant. Chinul dureaza circa 200-300 m ,apoi majoritatea încalecă bicicleta spre cea mai frumoasă coborâre.

Urmează 10 km de coborâre în viteză prin gropi săpate de ploaie, piatră și șanțuri. Aici cei curajoși și cu tehnică fac mari diferențe. Coborârea se termină în orașul Theologos, chiar în zona veche, cu case de piatră și acoperiș de ardezie, străzi pavate cu piatră, podul de piatră și gradini de flori. Este zona mea favorită din traseu. Merită să refaci traseul și la regim de plimbare.

La finalul parcurgerii acestei zone istorice, urmează o stradă abruptă, pavată cu piatră, cu trepte extrem de dificil de urcat pe bicicletă. Cu ultimele rezerve de energie trebuie să urci și această zonă pe bicicletă pentru a fi surprins de fotografii ce așteaptă cele mai frumoase instantanee.

Ajuns în orașul nou ești întâmpinat de localnici și susținători cu urale (anul acesta și cu petale de trandafiri!) și ai timp să-ți tragi sufletul timp de câteva sute de metri pe străduțele asfaltate. Pe urmă ești direcționat către o coborâre de piatră finalizată prin albia unui pârâu. Fără o recunoaștere poți avea chiar surprize acolo.

Urmează ultima urcare de circa 7 km și +350m ce pare nesfărșită, chiar și pentru cei cu ceva curse în spate. La finalul ei se află ultimul punct de alimentare (anii trecuți găseam chiar și gogoșele înmuiate în miere ce-ți ofereau suficientă energie până la final). Așteptând ca energia să ajungă și la picioare se atacă ultima coborâre, lungă de 6-7km, ce se desfășoară prin bolovani. Se trece a doua oară prin Theologos (pe strada asfaltată din zona superioară) și la ieșirea din oraș cicliștii sunt deviați pe ultima parte a traseului. Aici ai parte de zone înguste, poteci single-track, iar râul cu maluri de nisip trebuie traversat de circa 6-7 ori (anul asta nivelul scăzut mi-a permis să cobor o singură dată de pe bicicletă), un ultim gât de urcare, foarte scurt și foarte abrupt, dar și o ultimă coborâre scurtă și abruptă. La final se parcurge în sens invers livada de măslini și ești întâmpinat în urale de spectatorii aflați la plajă, dar și de cicliștii ce au terminat și își așteaptă prietenii.

Analizând timpii personali, constat că în cele 5 participări am reușit să îmbunatățesc anual timpul cu 10 minute! (04:18, 04:09, 04:01, 03.51 și 03:38).

Vă recomand cu căldură această cursă și să vă urmăriți progresele.

Ce să faceți în Thassos în zilele libere

Dacă aveți parte și de zile libere în insula Thassos, în afara concursurilor, vă puteți relaxa în mai multe locuri de pe insulă, care mai de care mai spectaculoase:

• Nu trebuie să ratați o baie în bazinul natural de la Giola.
• Merită o vizită în vechea capitală, Theologos.
• Vestitele golfuri Aliki și Agios Ioanis vă vor tăia respirația.
• Plajele Golden Beach, Paradise Beach, Marble Beach, Pefkari și San Antonio Beach (centrul acțiunilor sportive) sunt feerice.
• Mâncarea grecească de la taverne e cea mai bună. Recomand Taverna Irene (baza tuturor cicliștilor români), Taverna Klimataria și San Antonio. Un pic mai sofisticat, pentru cei mai pretențioși, este restaurantul Sea Breeze.

La plecare, nu uitați să cumpărați:

• uleiul de măsline de Theologos (sau Limenaria)
• măslinele stafidite
• mierea de pin (sau alte arome) simplă, cu nuci, cu portocale sau curmale.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row full_width=”” parallax=”” parallax_image=””][vc_column width=”1/1″][/vc_column][/vc_row]