În primul rând, la mulți ani! Să aveți un an nou așa cum vi-l doriți, plin de sport, sănătate și fără accidentări!
Vă mulțumesc că citiți acest blog, sper să-l găsiți relevant și împreună să progresăm cât mai mult în viitor.
Apropos de viitor, care-i marele meu plan pentru 2020? E unul cât se poate de simplu și sper din toată inima să mă țin de el.
Încă nu mi-am revenit din șocul despărțirii de Peter Klosz, cel care a fost președintele Federației Române de Triatlon. A fost un om bun și a murit prea tânăr. Am fost impresionat de energia pe care o punea în toate proiectele în care se implica. Din păcate, s-a dus.
Moartea lui Peter m-a pus serios pe gânduri. Unde naiba mă grăbesc? În mod sigur cu toții ajungem la aceeași linie de finish (murim), dar care e graba? La 25 de ani te poți arunca în beția ambiției sportive fără să-ți pese de nimic, dar până la urmă realitatea te ajunge din urmă, ca broasca țestoasă pe Ahile cel iute de picior. Înaintarea în vârstă vine la pachet cu accidentări și performanțe din ce în ce mai slabe. Până la urmă, realizezi că nu ești decât un pachet de oase și cartilaje, iar linia ta de finish e aceeași cu a tuturor ceilalți.
Deci, relax! Chill out! Vreau să fiu sănătos, vreau să trăiesc cât mai mult în această stare și vreau ca sportul să-mi aducă la pachet liniște și cumpătare. Ăsta e marele meu plan pentru 2020 și de-acum înainte. Dacă vin recordurile, să fie primite, dar eu nu le mai fugăresc! Mi-am demonstrat că mă pot urca pe val, dar vreau să mă bucur de mare, ceea ce vă doresc și vouă.
