Eram la o conferinţă şi discutam cu cineva, într-un stil relaxat, despre biciclete. La un moment dat, discuţia noastră s-a aplecat asupra subiectului carbon.

Partenerul de discuţie a spus că bicicletele de carbon sunt uşoare, într-adevăr, dar din păcate după patru, cinci ani  încep să crape, că ăsta-i carbonul, mai mult nu poţi să ceri de la cristalele care-l compun.

Cu alte cuvinte, poţi să dai câteva mii de euro bune pe o bicicletă şi să o ţii doar cinci ani? Sunt sigur că producătorii de biciclete au argumentele de marketing potrivite, care să te convingă să cumperi o bicicletă de carbon, dar ce-ar răspunde la această întrebare: “Este adevărat că bicicletele de carbon au o durată de viaţă scurtă?”.

Pentru România este o întrebare legitimă. Dacă în afară, prin ţările prietenoase cu bicicliştii, precum Olanda, oamenii îşi schimbă bicicletele de la an la an (că doar nu degeaba se anunţa colecţia 2010, colecţie 2011), în România lucrurile stau sensibil diferit.  Mă bazez doar pe intuiţia mea şi pe propria-mi experienţă. Am luat o cursieră second hand şi o ţin de doi ani. N-am de gând să renunţ la ea şi nici să-mi cumpăr altă bicicletă. Nu că n-aş vrea, dar n-am bani.

Ah, să nu uit. Ia uite ce zice Wikipedia de bicicletele de carbon:

Despite carbon fiber reinforced plastic’s advantages, it has been known to fail suddenly in bicycles, causing devastating crashes.

Publicitate – Biciclistul.ro şi Zaza Pizza te invită la concurs.

Comentarii