Avea 20 de ani, era studentă la Syracuse University, la jurnalism și a făcut istorie, în 1967, când a devenit prima femeie care a alergat în mod oficial la Boston Marathon.
Ieri, 50 de ani mai târziu, Kathrine Switzer a trecut linia de finish a Maratonului Boston, ajuns la ediția 121, purtând același număr de concurs (261) cu care a intrat în cursa din 1967.
A devenit celebră datorită fotografiilor în care a fost surprinsă pe când directorul cursei încerca să-i smulgă numărul de concurs, fotografii care au surprins hidoșenia sexismului în sport.
Apropos de sexism, am rămas mască după ce am citit despre ce-au trăit handbalistele românce în Ungaria, când portăriței noatre i s-a aruncat în cap cu un litru de urină, a fost scuipată și lovită cu sute de monede.
Revenind, Switzer a devenit o adevărată avocată a femeilor în sport, chiar dacă nu ea a fost totuși prima femeie care a alergat la Maratonul Boston. În 1966, fără număr de concurs, Bingay Gibb a alergat la această competiție.
Switzer a alergat anul acesta maratonul cu numărul 40, aflându-se pentru a noua oară în cursa de la Boston. Are 70 de ani, s-a oprit pe la toate punctele de hidratare, a făcut poze și a dat scurte interviuri și a terminat maratonul în 4:44:31.
La 70 de ani, a făcut 33 de minute pe primii 5.000 de metri, 1h05m după distanța de 10 km, 2h11m după borna de 20 km și 3h20min după 30 km. A terminat pe locul 8 la categoria ei de vârstă și pe locul 9860 în clasamentul general, la feminin.
”Ce s-a întâmplat acum 50 de ani pe străzile din Boston mi-a schimbat complet viața”, a spus ea după cursa din 2017. ”Cursa de astăzi a fost o celebrare a celor 50 de ani care au trecut; în următorii 50 de ani va fi chiar mult mai bine”.
Cum a reușit să se înscrie în cursa din 1967? A folosit la înscriere în loc de prenume inițialele, K.V. Switzer. Nu exista nicio regulă oficială care să interzică femeilor să participe la concursul de maraton, cum de altfel în formularul de înscriere nu exista o rubrică unde se putea bifa sexul. Totuși, pe atunci femeile participau rar în cadrul competițiilor sportive. Chiar și antrenorul ei de la universitate, unde se antrena alături de echipa masculină de cross country, i-a spus că maratonl este o distanță prea lungă pentru ”fragilele femei”.
În onoarea ei, organizatorii maratonului Boston au retras după cursa de anul acesta celebrul număr 261.
Înapoi în 1967. Rezultatul ei a fost anulat și a fost dată afară din Uniunea Atleților Amatori, dar sprijinul pe care l-a primit din partea publicului a eclipsat ulterior această situație. Și-a folosit influența până în 1972, pentru a determina și alte femei să participe la Boston Marathon.
În 1975 a obținut recordul ei personal: a alergat maratonul în 2:51:33, când a terminat a doua la Boston. A câștigat New York City Marathon în 1974, moment capturat de legendara fotografă Ruth Orkin.
Articol adaptat după un story publicat de CNN.
