“Stai pe loc!” – o propoziție care îmi provoacă mâncărimi pe șira spinării și care trezește în mine spiritul revoluționar, atunci când merg la concursuri de mountain bike cu ture.
Păi, de ce să stau pe loc? De ce să mă bag prin boscheți să le fac lor loc? De ce să-mi alterez eu plăcerea plimbării, a participării la o cursă de MTB? Dacă eram la o competiție profi, gen Turul României, înțelegeam.
Păi, ce!?! Eu nu am plătit aceeași taxă de participare? Nu am aceleași drepturi de a folosi poteca? Și, culmea, de cele mai multe ori mă aflu la un concurs pe care organizatorul îl numește un “un concurs prietenos, destinat amatorilor, iubitorilor de mișcare…bla, bla, bla”.
Numai prietenos nu este un astfel de concurs când te trezești cu un “profesionist” în spatele tău care îți urlă să te dai la o parte, să-i faci Măriei Sale loc, să nu-l încurci în drumul lui spre glorie.
Nu vreau să înțeleagă cineva greșit că aș avea ceva împotriva participării lor la concursurile de amatori. De multe ori sunt motivat să trag mai tare datorită cicliștilor de la Elite, pentru că vreau să fiu cât mai aproape de nivelul lor. Dar în momentul în care trebuie să mă bag în boscheți, să opresc când trec ei, de parcă trece președintele României și tot traficul trebuie să înghețe, ei bine, atunci mă apucă depresia.
Iar de multe ori explicația organizatorilor este năucitoare: “păi trebuie să le faci loc, că ei merg repede și nu trebuie să-i încurci”.
DAR EI NU MĂ ÎNCURCĂ PE MINE?
Ok, stimați organizatori! În descrierea curselor vă rog să inserați: “o competi’ie pentru amatori în care niște băieți își vor încorda mușchii, te vor da la o parte și îți vor strica plăcerea cursei”.
Măcar să știm la ce să ne așteptăm.
Cea mai bună soluție este să fie separați cei de la Elite de Amatori. Cum eu nu mă bag la curse profi, așa să nu se bage nici ei peste noi, la cursele de Amatori.
Ar trebui să existe starturi diferite și traseele gândite astfel încât să nu se intersecteze.
Comentarii