Fac parte din generația “cu cheia de gât” și cu toate că am avut o copilărie plină de constrângeri, am trăit într-o particulară inocență și naivitate de care mulți dintre copiii din ziua de astăzi nu mai au parte.
Nu aveam televizor, nu aveam desene animate, nu aveam jucării, nu aveam calculator, nu aveam Internet, nu aveam bicicletă, nu aveam role, nu aveam skateboard, nu aveam vacanțe în Grecia, nu aveam concursuri de mountain biking, NU AVEAM. Totuși, nu am simțit cu adevărat aceste lipsuri, pentru că în schimb aveam timp să mă joc. Tradusă în doar câteva cuvinte, copilăria mea a fost o continuă și nesfârșită vacanță de vară, într-un atemporal ținut magic, ca cel al lui Peter Pan.
S-au schimbat multe de atunci. Nu cred că a dispărut magia, orice copil o simte și o trăiește la un anumit nivel, doar că acum e mai greu de descoperit. Eu mă duceam singur la școală în clasa I, pe copiii mei nu-i las să traverseze singuri strada, darămite să-i trimit la școală. În vacanța de vară stăteam cât era ziua de lungă în parc, la joacă, uitam de mâncare, uitam de casă, nu-mi păsa decât să mă joc. Acum există organizare, ieșim împreună în parc, în intervale orare bine stabilite, supraveghem, programăm, calculăm.
În această lume raționalizată, eu și Ioana încercăm totuși să le oferim copiilor noștri libertate și clipe de joacă pe care să nu le uite, îi lăsăm să pună în aplicare cele mai trăsnite idei și încercăm să fim alături de ei la fel de energici. Nu ne iese întotdeauna, dar ne străduim.
Chiar dacă acum avem mai puțin timp la dispoziție, atât noi, părinții, cât și ei, copiii, încercăm pe cât posibil să descoperim împreună magia momentului. Cum a fost, spre exemplu, cel în care Vlăduț a prins primul lui pește. A primit cadou de ziua lui o undiță, iar într-unul din weekend-uri, după ce am participat împreună la un concurs de mountain bike, ne-am dus și la pescuit. Nu aveam la noi momeală specială, am folosit niște miez de pâine înmuiat în apă, și ne-am instalat pe malul Deltei Neajlovului, pregătiți să prindem marele monstru.
Nu l-am prins 🙂 și mă îndoiesc că undița lui Vlăduț i-ar fi făcut față, însă emoția cu care a scos primul lui peștișor, o roșioară mai mică decât degetul mic, a fost de neuitat. A tras atât de tare de undiță, încât peștele a zburat pur și simplu pe deasupra noastră, într-o parabolă amplă și a aterizat în spatele nostru, de parcă ar fi vrut să ne ia prin surprindere.
Joaca este cea mai eficientă metodă de învățare, atât pentru copii, cât și pentru adulți, iar eu vreau să fiu alături de ei când descoperă lumea, vreau să fiu implicat și eu în aventurile lor și să particip la crearea de amintiri prețioase. Sloop mi-a oferit ocazia de a vă povesti aceste întâmplări și îi mulțumesc pentru oportunitatea de a fi #partenerdejoaca pentru copiii mei (cu atâtea vitamine din piersici, banane, căpșuni și zmeură, era imposibil să stai deoparte!).
Și dacă tot am adus vorba de Sloop, să vă spun două cuvinte despre aceste sucuri, după care Vlăduț este topit (ar fi băut toate cutiile una după alta).
Sloop a dezvoltat ideea de a oferi bunătăți 100% printr-o gamă special dedicată celor mai zvăpăiați juniori. Aceste sucuri sunt pentru momentele când copiii au cea mai mare nevoie de energie, la joacă. Sloop Fruli vine ambalat într-un tetrawedge prietenos și este făcut din fructe atent alese și fără zahăr adăugat sau alte răutăți. Există două sortimente, Piersică/Banană și Căpșuni/Zmeură și sunt atât de bune încât nu m-am putut abține și am băut și eu vreo două cutii.
Recomand Sloop Fruli înainte de joacă, în pauzele de joacă și după joacă :). Dacă vreți să aflați mai multe detalii despre Sloop, îl puteți vedea în acțiune și pe Facebook. Pe noi ne puteți vedea în acțiune la munte, suntem în vacanță săptămâna aceasta, care va culmina în weekend cu două concursuri pentru mine, de bicicletă și alergare, la Maratonul Olteniei.
Ne-am dat în cele mai tari leagăne din lume, atât de mari, încât aveai senzația că-ți iei zborul! Sunt făcute cu cabluri de oțel, care au o lungime de vreo 10-15 metri, prinse de niște copaci înalți, în pădurea de lângă Peștera Muierilor. A fost senzațional, parcă niciodată n-am fost atât de fericiți :).
