Am fost pe traseul București MTB Race. Nu-i ușor deloc!

Ieri am fost pe traseul București MTB Race, competiție de mountain bike care va avea loc sâmbătă, 26 octombrie, în Parcul Natural Văcărești. Anul trecut n-am participat, dar voi fi la linia de start la prezenta ediție și am vrut să văd despre ce este vorba.

Traseul este amenajat în format XCO, are o lungime de aproximativ 6 km și se va parcurge de șase ori. Mă rog, câștigătorul îl va parcurge de șase ori și încă un grup restrâns de rideri, majoritatea dintre muritori îl vom parcurge de cinci ori (sper). Anul trecut, doar 19 concurenți au avut cele șase tururi complete.

Concursul va avea loc pe digul care împrejmuiește Parcul și pe potecile principale, în afara zonelor de protecție, astfel încât impactul asupra ecosistemului să fie zero.

Traseul era deja marcat, cu vopsea roz, pe jos, și l-am parcurs de trei ori. Tehnica nu este unul dintre punctele mele forte, motiv pentru care prima oară m-am dat jos de pe bicicletă la majoritatea coborârilor și urcărilor. Le-am luat la pas, așa, ca să facem cunoștință. Următoarele două tururi le-am parcurs aproape integral pe bicicletă, n-am reușit să urc până la capăt vreo două urcări.

Urcări abrupte

Traseul București MTB Race îi avantajează în mod clar pe cei cu puține kilograme. Urcările sunt scurte și foarte abrupte. Sunt presărate pe versanții digului care înconjoară Parcul Văcărești, urcă și coboară neîncetat, obligându-te la ruperi permanente de ritm. Trebuie să le abordezi cu o cadență susținută și cu pinionul potrivit. Dacă optezi pentru cel mai mare pinion s-ar putea să ai surprize, să-ți derapeze roata spate. Eu am optat pentru un pinion intermediar, mare, dar nu cel mai mare și m-am ridicat din șa. E și aici un truc, însă, pentru că dacă te apleci prea mult înspre ghidon îți va derapa roata spate, iar dacă te lași prea mult pe spate ți se va ridica roata față.

Pe urcări pulsul urcă foarte repede până sus de tot, însă după fiecare urcare urmează o porțiune plată, unde poți să-ți revii, iar dacă vrei să fii competitiv nu trebuie s-o lenevești prea mult acolo.

Cele mai mari diferențe se vor face pe urcări, asta e clar, iar la concurs va mai fi ceva de luat în seamă, ce n-am putut simula la recunoașterea traseului: concurenții. Am urcat cum am urcat, dar n-am avut pe nimeni în fața mea care să mă jeneze. Pe urcările de la București MTB Race este suficient să pună cineva în fața ta piciorul jos, va fi greu să ocolești, te vei opri și tu.

În mod clar, voi avea nevoie de geluri energizante și cred că și ceva magneziu. Îmi lipsește antrenamentul specific și cred că din cauza asta mă voi alege și cu niște crampe, spre sfârșit.

În interiorul rezervației traseul este spectaculos, cu multe schimbări de direcție. Atenție la adânciturile formate de roți! Apar când nu te aștepți și pedalezi relaxat.

Cel mai mult mi-a plăcut să pedalez prin stufăriș. Zici că ești într-un joc video.

Traseul are de toate: bolovani, denivelări, pietriș pe care se poate derapa, scări de coborât, borduri de sărit, trambuline din pământ amenajate de organizatori (eu le voi ocoli cu grație), trambulină podeț din lemn (pe care, de asemenea, o voi ocoli cu nerușinare).