Episodul anterior – 18 martie 2020
Încep să-mi aduc aminte de armată, unde mi-am irosit un an de zile din viață. Pe-atunci circulau niște acronime folosite și în ziua de astăzi de către pușcăriași, cum ar fi AMT (au mai trecut), AMR (au mai rămas), AMR LIBA (au mai rămas până la eliberare).
Unitatea de măsura era ziua și fiecare soldat își făcea un calendar unde își nota zilele care se așterneau după data la care fuseseră încorporat. Dacă te aflai la începutul serviciului militar foloseai AMT, pentru că numărul de zile pentru AMR era prea mare și te lua cu leșin când vedeai că mai ai 334 de zile până la eliberare.
So, AMT șase zile de când n-am ieșit din casă, dar mâine am de făcut un drum până la Cora, să ridic produsele comandate acum o săptămână. Zilele astea te declari fericit dacă găsești slot liber la Cora Drive la o săptămână distanță.
Aștept cu nerăbdare să ies din casă, chiar dacă mă simt ca un eloi amenințat de morloci, vreau totuși să privesc cerul și să respir aer proaspăt(?).
M-am antrenat și ieri în casă, chiar dacă mă arde rău de tot buza să ies în parc la alergare sau pe șosea cu bicicleta. Ieri am simulat urcări, cu hometrainerul. N-am unul smart, cu care să mă conectez la Zwift, unde există curse virtuale și cățărări, pur și simplu am dat pe ultima treaptă de dificultate, am strâns din dinți și am pedalat puțin peste o oră.
Au ieșit 30 km, cu o medie de 26,5km/h, dar aceste cifre n-au nicio relevanță pentru că nu știu cu ce forță am împins în pedale, pentru asta mi-ar trebui power meter. Senzația a fost că am împins greu, am transpirat ca la saună și când m-am dat jos de pe bcicieltă aveam picioarele înmuiate ca niște macaroane aruncate în apă clocotită.
Ieri n-am mai alergat pe loc. Eram prea obosit, dar motivul principal este că mi-a afectat glezna stângă, la care m-am ales cu un început de entorsă. Mi se trage, probabil, de la faptul că nu am o mișcare continuă și înfrânez pasul pe loc. Mai aștept o zi, două, să mai treacă durerea și încerc o repriză de sărit coarda.
APEL LA SOLIDARITATE!
#staiacasa! Fii responsabil(ă), izolează-te cât poți de mult acasă, nu ieși afară decât în cazuri de strictă necesitate! Protejează-te pe tine, dar și pe cei din jurul tău! Poți să faci sport și în confortul casei tale. Știu, nu e ca afară, dar trebuie să ne adaptăm contextului actual.
Cel mai concret ajutor cu care putem contribui și noi este să stăm acasă. Știu, e foarte greu, mai ales pentru oameni activi, dar asta e soluția. Asta e recomandarea, asta fac. Dacă nu este obligatoriu să ieși din casă, nu te expune inutil riscurilor și nu-i expune pe alții. O poți face fără să-ți dai seama. Arată că-ți pasă, stai acasă!
Poate ajută și următorul clip: