Publicitate
Acasă Alergare Am dat tot ce am putut. Cum a fost la semimaratonul de...

Am dat tot ce am putut. Cum a fost la semimaratonul de la Bucharest Marathon 2018

În adâncul sufletului meu am știut că e imposibil să cobor sub 1h30min la semimaraton, la Bucharest Marathon 2018, dar m-am încăpățânat să încerc și sunt împăcat că am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru asta. Am știut dinainte răspunsul, dar am refuzat să-l conștientizez: era imposibil să cobor sub 1h30min fără antrenamente specifice, fără alergări lungi și, mai ales, fără antrenamente cu intervale.

Totuși, sunt mulțumit. Am obținut un rezultat foarte bun și simt că mai am puțin și voi face pasul dincolo, sub granița celor 90 de minute.

Am ajuns la linia de finish după 1:32:41, conform datelor înregistrate de ceasul meu, care zice că am parcurs distanța de 21.03 km. Timpul oficial a fost 1:32:56 și cu el m-am clasat pe locul 39 din 625 de alergători de la categoria 35-44 de ani și locul 89 din 2.303 finisheri la proba de semimaraton.

Am tras de mine aproape la maximum, iar dovadă pentru asta stă faptul că astăzi, a doua zi după concurs, am febră musculară, mai ales la bicepșii femurali, la mușchii lombari și niște dureri incredibile la mușchii deltoizi. Nu-mi explic de ce mă dor foarte rău deltoizii, probabil că am stat prea încordat în timpul alergării, deși mi-am propus de mai multe ori pe parcursul concursului să relaxez brațele.

Mai jos e un grafic cu valorile pulsului cardiac.

Ritm cardiac la semimaraton 2018 - toamna

Pulsul mediu a fost 172 bpm, iar cel maxim 181 bpm. Nu știu de ce, dar la antrenamente se simte al naibii de greu când inima bate cu peste 170 de bătăi pe minut, însă în concurs n-am simțit deloc că mă sufoc, decât pe segmentele cu urcare.

Cum am abordat cursa

Spre deosebire de anii trecuți, acum am avut un plan. La edițiile trecute am plecat prea tare de fiecare dată și m-am înmuiat undeva pe parcurs, fie că a fost după cinci kilometri, fie că s-a întâmplat după kilometrul 10. În trei cuvinte, cursele mele aveau același tipar: tare-mediu-încet.

Anul acesta mi-am propus să fiu conservator în primii cinci kilometri, să cresc puțin viteza în porțiunea de mijloc și să atac pe ultimii trei kilometri, adică fix invers decât am alergat la cea mai bună cursă a mea pe distanța de semimaraton, în octombrie 2014. Atunci am avut 1h:31m:20s.

Recorduri alergare in 2014
Semimaraton București 2014 – acestea sunt recordurile pe care le-am înregistrat în urmă cu patru ani, când se pare că am fost în forma sportivă cea mai bună din cariera mea de amator.

Nu mai încercasem această strategie, de fiecare dată m-am lăsat purtat de valul de adrenalină și de emoția competiției și am alergat după instinct.

Pentru a alerga un semimaraton în 1h30min trebuie să ai o medie generală de 4.17min/km. Eu mi-am propus să alerg cu 5-10 secunde mai lent în primii cinci kilometri, pe urmă, următorii 13 km să-i duc la regim de cursă (4.15-4.17min/km), iar în ultimii trei kilometri să trag cât pot de tare de mine, să cobor la 4.09 min/km.

Planul a ținut doar până la un anumit punct.

În primul rând, nu m-am putut controla în primul kilometru. Îmi tot repetam, ”stai mai încet, stai mai încet, stai mai încet”, dar degeaba, când s-a auzit bipul sonor al ceasului, pe cadran scria mare 4.14. Următorii kilometri însă i-am ținut sub control, cu toate că am fost tentat nu de puține ori să grăbesc pasul. Mă simțeam lent și eram depășit de  mulți alergători. M-am ținut totuși de plan.

Primii 5 km:

  1. 4.14
  2. 4.21
  3. 4.23
  4. 4.22
  5. 4.20

După km 5 am schimbat registrul. Am luat o fiolă de magneziu și am mărit cadența. Eram în cărți, mă simțeam bine, aveam energie, mă simțeam o forță a naturii. Tot ce aveam de făcut era să alerg sub 4.17. În același timp, mă uitam și la media generală.

Și au urmat așa:

  • km 6 – 4.09 min
  • km 7 – 4.13 min
  • km 8 – 4.14 min
  • km 9 – 4.18 min
  • km 10 – 4.17 min
  • km 11 – 4.20 min
  • km 12 – 4.15 min

Când am intrat în kilometrul 13, mecanismul a început să se deregleze. Parcă nu mai aveam energia și bucuria cu care luasem startul. Eram pe Calea Victoriei. Începea greul.

  • km 14 – 4.28 min
  • km 15 – 4.27 min
  • km 16 – 4.46 min
  • km 17 – 4.35 min
  • km 18 – 4.44 min

În acest interval s-a pierdut totul. M-am simțit stors de puteri, am avut și o ușoare jenă la piciorul drept și m-am temut că voi face o întindere, aici mi-am pierdut încrederea. Aici am alergat în regim de avarie.

Următorii trei kilometri am mai salvat cât am putut, dar greu, mai ales că știam că voi depăși cu mult timpul pe care mi-l propusesem.

  • km 19 – 4.33 min
  • km 20 – 4.34 min
  • km 21 – 4.25 min.

Am și un grafic care au fost cei mai buni timpi din această cursă pe diferite distanțe.

Cum apreciez organizarea Bucharest Marathon 2018

  • ca niciodată, procesul de înscriere și ridicarea kitului au fost planificate exemplar. Rapid, organizat, ca la carte. Chiar dacă era coadă la ridicarea kitului nu cred că a durat mai mult de 5 minute până mi-am ridicat numărul, tricoul și restul materialelor promoționale;
  • mi-a plăcut tricoul și apreciez faptul că nu s-a mai lipit cauciuc pe el. Un tricou de alergare trebuie să respire, nu să fie acoperit de logourile sponsorilor. Pe acesta sigur îl voi folosi la antrenamente;
  • zona de expoziție a fost parcă mai săracă anul acesta. Mi-ar fi plăcut să văd mai mulți expozanți, producători de încălțăminte pentru alergare, haine tehnice etc. Mi s-au părut foarte bine pregătiți cei de la Sportguru și Trisport.
  • mi-a plăcut acțiunea celor de la Sportguru, în parteneriat direct cu Hoka, care au pus la dispoziția doritorilor pantofi de alergare Hoka pentru teste. Îi lua vineri și îi returnai duminică, pe baza cărții de identitate. M-am înscris și eu în programul de teste și am alergat un pic cu Hoka Arahi 2;
  • am apreciat entuziasmul voluntarilor și atenția de care am beneficiat de fiecare dată când am trecut pe lângă un punct de hidratare. De fiecare dată când am întins mâna am primit o sticlă de apă, umplută pe jumătate;
  • nu a mai fost așa mare înghesuială la start, pentru că au fost starturi separate. Repartizarea pe sectoare a fost făcută cu cap, mi-am găsit rapid locul de unde urma să iau startul, nu m-am călcat în picioare cu nimeni.

Am alergat la Bucharest Marathon în baza unei invitații de participare din partea Bucharest Running Club, asociația care organizează Uniqa Asigurări Bucharest 10K & Family Run, Wolkswagen Bucharest Half Marathon și Raiffeisen Bank Bucharest Marathon.

Toate competițiile Bucharest Runing Club sunt înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor) și IAAF. BRC a dezvoltat în România modelul asocierii competițiilor de alergare cu o cauză socială, umanitară sau ecologică iar în prezent sunt peste 30 cauze partenere ale evenimentelor. Acestea cumulează fonduri de 50.000 -100.000 euro anual pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate.

Te-ar mai putea interesa să citești:

Comentarii