Prietenii de la Maratonul Olteniei m-au rugat să scriu un articol în care să povestesc cum îi convingem pe copii să iasă afară, la mișcare. Și cu ocazia asta o să vă spun câteva vorbe și despre cursele pentru copii  de la Maratonul Olteniei.

Trebuie s-o spun de la bun început: eu nu m-am apucat de sport așa, de ieri, de azi, și nici soția mea. Ea a făcut atletism de performanță, eu am cochetat cu mai multe sporturi, dar în principal am făcut lupte greco-romane. Și, de fapt, dacă stau să mă gândesc bine, generația din care facem noi parte a făcut sport de performanță încă din copilărie. Se făcea handbal, fotbal, baschet, atletism, judo și multe alte sporturi. Eram culeși din școală, unde veneau antrenorii să ne vorbească despre sportul pe care-l promovau.

N-a fost prea greu să-i molipsim și pe copii. Vlăduț a învățat să meargă pe bicicletă la trei ani. Fără roți ajutătoare!

Natalia a prins și ea gustul bicicletei tot așa, de la o vârstă fragedă.

Atât Natalia, cât și Vlăduț ne-au moștenit pasiunea pentru biciclete. Și-o manifestă în moduri diferite, Natalia este competitivă, ea vrea să câștige, își folosește voința și mușchii pentru a-și atinge acest scop și nu crâcnește, oricât de dificil i s-ar părea traseul pe care se dă cu bicicleta. În schimb, Vlăduț este un melancolic, îi place să se plimbe, să admire natura și locurile pe care le explorăm. Este un bun observator și are un temperament de tăuraș Ferdinand. Dacă îl stârnesc, atunci explodează, dar altfel este un biciclist pacifist.

Antrenamentele de atletism au venit firesc, ne doream să-i ducem într-un loc să facă mișcare într-un mod organizat, dar unde dezvoltarea calităților fizice și motrice să se facă exclusiv prin joacă. Am găsit un antrenor care se folosește de sport pentru a-i face fericiți pe copii și iată că Vlăduţ şi Natalia fac atletism de peste trei ani deja. Sunt foarte bucuros că ne-am ţinut de această activitate, investiţia merită toţi banii, iar beneficiile chiar se văd cu ochiul liber.

Cu înotul a fost cel mai ușor, pentru că amândurora le-a plăcut mereu apa, bălăceala. Fac înot de peste un an perioadă în care au progresat fantastic, de la călcat apa la 1,5 km înotați în cadrul unei singure sesiuni de antrenament.

În concluzie

Copiii nu ajung să facă sport, pur și simplu. Trebuie puțin împinși de la spate, cât să primească un imbold. A nu se confunda împinși de la spate cu forțați. Au mai cârâit ei, nu sunt mașini, nu au mereu chef de antrenament, dar au ajuns să iubească sportul fără să-și dea seama. Fac sport într-un fel pe care nu-l simt impus, pentru ei sportul este un mod de viață, a devenit obișnuință, este parte din ceea ce ce devin, din ceea ce vor fi. Asta e tot ce ne dorim, să crească sănătoși, puternici, spirite ascuțite în trupuri de oțel, dacă s-o lipi performanța de ei bine, dacă nu, să fie ei fericiți!

Ce pot face copiii la Maratonul Olteniei

În prima zi de concurs, adică sâmbătă, pe 27 august, copiii pot lua startul cu bicicletele pe traseul Family, de aproximativ 2-3 km, prin oraş, sub supravegherea poliţiei şi jandarmeriei. Nu este o competiţie, ci mai mult o plimbare, nu se vor face premieri şi nici cronometrări. Startul şi finişul vor fi în parcul Zăvoi, din Râmnicu Vâlcea.

Anul trecut au fost organizate tot felul de activități dedicate copiilor – sper că vor fi și anul acesta. Spre exemplu, au fost pictaţi pe faţă, au luat parte la ateliere creative, pictură pe ipsos, modelare de plastilină sau pictură pe planşe cu tematică sportivă.

A doua zi, duminică, va fi organizat special pentru ei un concurs de tip cros. Cursele de alergare pentru copii sunt pe grupe de vârstă și sunt premiate primele trei locuri, pe fiecare categorie de vârstă. Înscrierile se fac la faţa locului, la cortul CEZ România.

Crosul are loc tot în parcul Zăvoi, unde este foarte multă umbră, iar atmosfera este fantastică. Părinții sunt mai emoționați decât copii, fac gălăgie mai mare decât ei și cred că la sfârșit sunt și mai obosiți, atât de tare îi consumă susținerea de pe margine :).