Sunt la mare de şase zile şi mi se pare că au trecut deja două săptămâni.
Nu mă plictisesc, cum s-ar aştepta unii când ar auzi că stau în 2 Mai. Timpul trece chiar prea repede. Mi se pare că nu mai am timp mai deloc pentru Biciclistul.ro şi asta mă enervează cel mai tare.
Îmi pare rău că am ratat finalul Turului României şi mă bucur că a câştigat Andrei Nechita, un român.
Eu încă sunt prins în filmul Fără Asfalt. Aţi fi şi voi dacă v-aţi afla la mare, unde timpul pare că s-a oprit în loc. Acum realizez că dacă aş fi tras mai mult de mine aş fi putut ajunge pe podium. Sau dacă aveam 29 de ani, în loc de 33, m-aş fi aflat pe locul 2, după Robert Gomoescu.
Vacanţa merge înainte. Vremea e mişto, apa e caldă. Am început să mă trezesc la 05.45, pentru ca la 06.00 să ies pe poartă – stau chiar la intrarea în 2 Mai – şi să alerg spre Vama Veche, pe pista de biciclişti. De acolo mă întorc în 2 Mai şi în total fac cam 9,5 km.
O să încerc să alerg în fiecare zi până când plecăm de la mare. Traseul e chiar drăguţ şi nici nu-mi dau seama când trece timpul.
Am o strângere de inimă pentru că hernia inghinală pe care o duc de vreo 10 ani a început să mă doară din ce în ce mai tare. Am început să port centura în fiecare zi. Sper s-o pot duce până în toamnă, când vreau neapărat să particip la triatlonul de la Mamaia.
Vlăduţ nu se lasă băgat în apa cu niciun chip. Zice că-i apa prea rece, că el vrea la mămica, că vrea în prosop unde-i cald. Natalia a fost mai cooperantă şi s-a lăsat băgată în apa cu colacul. A cârâit ea un pic, dar până la urmă i-a plăcut.
În episodul viitor o să vă povestesc despre faleza dintre 2 Mai şi Vama Veche, un loc cu o panoramă extraordinară.
