Role Salomon

În ultimele trei luni am alergat puțin, foarte puțin. Am început anul în forță și am alergat în ianuarie 266 km, iar în februarie 203 km, dar pe urmă a început să mă doară un genunchi. A fost o durere timidă, care a crescut și și-a făcut loc cu forță, astfel încât am decis să nu mai alerg deloc.

Am luat pauză, iar acum, după ce mi-a trecut durerea, nu mai am niciun chef să alerg. Nu mai simt nicio motivație să ies la antrenament, nu mă mai atrage. Nu știu cum să ies din starea asta de letargie, sper să treacă. Am ieșit mai des cu bicicleta, dar tot nu mi-a venit cheful să alerg. M-am gândit că dacă voi continua să fac mișcare pofta va veni fără să-mi dau seama. N-a venit.

Zilele trecute, din întâmplare, am văzut anunțul lui Sergiu Buciuc, de pe Facebook.

“Dau gratis o pereche de role Salomon, în stare foarte bună. Roțile sunt un pic uzate, dar se învârt bine, prind ceva viteză. Aș vrea să le ia cineva care să le folosească sau să le dea gratis mai departe cuiva”.

Nu știu cum s-a făcut, dar am comentat primul și m-am ales cu o pereche de role cum n-am avut niciodată.

Fix în seara aceea m-am înființat la Arena Națională și m-am dat cu ele. La început, am avut un mic șoc, nu-mi imaginam că sunt atât de rapide și mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu ele. Am făcut vreo 17 km în jurul Arenei Naționale, iar cel mai bun kilometru a fost 02:33. Destul de rapid, nu? 🙂

N-am simțit deloc efortul, deși a doua zi am simțit ceva febră musculară pe la coapse. MI-a plăcut în mod special faptul că am avut o senzație de libertate și fericire pe care n-am mai trăit-o din copilărie, pe când alergam de nebun toată ziulica.

După două zile m-am dus din nou la Arena Națională și m-am dat 21 km, cât au fost copiii la bazin. Cred că o să-mi fac un obicei. Mulțumesc, Sergiu!

Comentarii