A trecut ceva timp de când am anunţat interviul cu Mihai Ionescu, singurul român care a ajuns la Cercul Polar cu bicicleta.

Azi e gata primul episod.

Nu sunt neapărat legat doar de bicicletă, eu sunt legat de drum, dar un drum cât mai nemotorizat posibil.

Pentru Mihai Ionescu contează doar călătoria în sine fie că merge pe jos pe munţi, fie că merge cu  bicicleta pe şosele, fie că se deplasează cu  caiacul pe apă.

Mihai Ionescu a merg pe bicicletă până la Cercul Polar în anul 2001 şi a parcurs o distanţă totală de 6.600 de km în două luni. Cea mai mare distanţă parcursă în cadrul unei singure zile din toată această categorie a fost de  205 km. Cel mai puţin a făcut 40 km într-o zi. Greutatea echipamentului transportat cu bicicleta nu depăşea 30 kg.

Înainte de drumul iniţiatic la Cercul Polar, Mihai Ionescu s-a antrenat serios şi, ca să se verifice, a făcut  un tur al României pe bicicletă.

Am plecat la sfârşit de septembrie, ca să prind ploaie, vreme rea, cam cum ar fi acolo (n.r. la Cercul Polar) vara. Şi am prins. Şi am făcut turul României în trei săptămâni – 2.202 km.

Nu i-a ieşit  din prima aventura turului României. Prima oară a fost nevoit să abandoneze.

Am abandonat a doua zi după ce am plecat, pentru că mi-am dat seama că nu am nicio treabă. Faptul că mergeam eu prin Bucureşti, 15-20-30 de km era un moft faţă de ce mă aştepta în Turul României.

În momentul în care părăseşti oraşul te ia în primire vântul. Cu o bicicletă goală este foarte uşor să mergi. În momentul în care ai genţi puse pe roţile bicicletei alea devin masă compactă, iar vântul care suflă se propteşte în ceva, adică în tine.

Viteza de croazieră, când ai şi bagaj, se reduce cu un liniştit 30%. Nu mă aşteptam la asta.

La prima încercare de tur al României a renunţat, după ce a ajuns până la  Craiova.

A doua oară când am plecat, am plecat bătrâneşte. Am făcut antrenament o lună înainte, mi-am schimbat manşoanele la ghidon să fie moale la palmă.

BICICLETA

În 2001, când am plecat la Cercul Polar, prea multe opţiuni de biciclete nu erau. Una dintre cele mai bune biciclete era Magellan. O am şi acum. A fost extraordinară.

În 6.600 km de drum şi cu încă 800 km în perioada de pregătire Mihai Ionescu nu i-a  schimbat  decât un cr. Înainte de a pleca i-a făcut totuşi o mică modificare: a înlocuit  foaia de 42 de dinţi cu una de  52 de dinţi, pentru a se putea deplasa mai rapid.

Am dat pe ea două salarii. La vremea respectivă a fost 800 de dolari. Acum, cu 800 de dolari îţi iei….un moft.

Comentarii