Antrenament

Acasă Antrenament
Articole despre antrenamentele mele sau ponturi din partea unor antrenori și sportivi experimentați din triatlon, ciclism, alergare sau înot.

Mi-am cumpărat home trainer: Tacx Speedmatic T1810

Tacx Speedmatic T1810 - home trainer

Mi-am cumpărat home trainer – Tacx Speedmatic T1810, de la magazinul de biciclete BUS.

Îmi doream de mult timp un home trainer, mai ales pentru perioada de iarnă, când nu pot ieși cu bicicleta pe șosea din cauza zăpezii, din cauza frigului etc. În plus, am doi copii, iar timpul meu liber începe după ora 23.00, când nu prea îți mai vine să ieși cu bicicleta, că e noapte, că nu vezi gropile, că nu prea ai pe unde să te dai, pentru că în oraș nu poți pedala susținut, constant.

Bun, deci home trainer-ul îmi va permite să pedalez la mine acasă, în condiții similare cu cele de pe șosea. De fapt, din anumite puncte de vedere e chiar mai bine decât pe șosea: nu trebuie să te ferești de camioane, nu trebuie să-ți fie frică de câini, nu îți face probleme că s-ar putea să te alegi cu o pană, nu cari apă, mâncare și altele.

Evident, un home trainer îți limitează experiența reală, dar cred că dacă pui în balanță avantajele și dezavantajele, tu ieși cel câștigat.

L-am desfacut, am văzut ce conține pachetul, dar nu am avut timp să-l montez și să-l și folosesc. Oricum, înțeleg că-mi trebuie un cauciuc special, pentru că altfel îmi distrug cauciucul.

Tacx Speedmatic T1810 este un home trainer entry level și nu conține CD cu trasee celebre. O să revin și cu un review, după ce încep să-l folosesc.

Home trainer Tacx Speedmatic T1810

Cum să-ţi planifici antrenamentele – partea a 2-a

Antrenament la pista de atletism Lia Manoliu

Continuare de aici.

STABILIREA OBIECTIVELOR SEZONULUI

Precum o călătorie, stabilirea obiectivelor presupune identificarea ţintelor pentru anul în curs, care este destinația finală. Poate doriți să terminați primul triatlon olimpic, primul semi-maraton, să coborâți sub 4ore la un maraton etc. Toate pot fi obiectivele unui sezon.

S-a constatat că sportivii care-și notează în scris un obiectiv au mult mai mute șanse să-l atingă față de cei care îl repetă doar în gând. Îţi vei spori şansele de realizare dacă îţi lipeşti obiectivul deasupra patului, pe ușa de la frigider sau lângă ecranul televizorului!

Este foarte important să nu faci confuzia gravă a obiectivului, care trebuie să fie cât se poate de palpabil, concret, cu un vis! Dacă în 2014 ai terminat primul triatlon sprint la Mamaia, o cursă Ironman nu poate fi un obiectiv în 2015, ci doar un amăgitor vis.

Cum poţi stabili corect un obiectiv? Păi, trebuie să ţii cont de următoarele:

  1. Obiectivul trebuie să fie măsurabil. Nu îţi propui ca în 2015 să înoţi mai repede, ci să înoţi, să zicem, 1.500 metri în 30 de minute
  2. Obiectivul trebuie să fie 100% sub controlul tău. Un sportiv de succes nu-și stabilește obiective funcție de alți sportivi. Dacă îţi propui să devii campion naţional la triatlon în 2015 nu lua în calcul posibila absență a celor mai puternici contra-candidați, ci pregăteşte-ţi un program care se te conducă la un timp mai bun decât al campionilor din anii precednţi!
  3. Obiectivul trebuie să te solicite. Pentru un triatlonist cu multe concursuri la activ nu poate consitui un obiectiv trecerea liniei de finish la un alt triatlon. Finalizarea pe podium, poate fi un obiectiv.
  4. Obiectivul trebuie să fie pozitiv. Trebuie să-ţi planifici ţinte pe care poţi să le atingi, nu pe care să le eviţi. De aceea, “să nu mă accidentez în 2015” nu este un obiectiv bun, însă “în 2015 voi face un antrenament săptămânal pentru întărirea ligamentelor” este un obiectiv.

STABILIREA OBIECTIVELOR ANTRENAMENTELOR

Orice sportiv trebuie să fie sincer şi să-şi cunoască punctele forte, dar mai ales punctele slabe. Analiza proprie trebuie să fie efectuată asupra tuturor disciplinelor pe care le implică triatlonul – înot, ciclism şi atletism – prin prisma anduranţei musculare, a anduranţei anaerobice şi a forţei dezvoltate.

Pentru fiecare dintre discipline trebuie identificați factorii ce limitează performanța actuală și atingerea obiectivelor propuse. Pe parcursul viitorului an de pregătire se vor realiza antrenamente pentru micșorarea sau eliminarea factorilor limitativi.

Exemple:

Ţi-ai propus să alergi 10 km în 45 de minute la Campionatele Naţionale. Te limitează aptitudinile de viteză şi anduranţa musculară. Ce obiectiv trebuie să-ţi propui, prin urmare, la antrenamente?

  1. Să alergi confortabil, timp de 90 de minute, la o cadenţă de 90 la Duatlon, în iunie;
  2. Să alergi 42 de minute la crosul din parc în luna iulie

Sau:

Ţi-ai propus să te clasezi pe o poziţie mai bună la Campionatele Naţionale, locul 15 să zicem. Nu prea ai timp să te antrenezi (factorul limitativ). Prin urmare, la antrenamente ve avea:

  1. În perioada de bază antrenamente de minimum 90 de minute;
  2. În perioada Build va trebui să-ţi programezi nişte antrenamente de ciclism în echipă
  3. Toată primăvara te vei alătura colegilor master ce înoată seara la bazin

 

STABILIREA NUMĂRULUI ANUAL DE ORE DE ANTRENAMENT

Stabilirea numărului anual de ore de antrenament este una dintre cele mai dificile sarcini ale unui sportiv amator. Un număr prea ridicat de ore poate duce la supra-solicitare, un număr prea mic poate duce la pierderea condiției fizice.

Această măsură (deseori întâlnită sub expresia volum, total diferită de distanțele parcurse) este exprimată în ore. În momentul de față majoritatea dintre noi, chiar și amatori utilizează programe ce țin evidența antrenamentelor efectuate (Garmin Connect, Strava, Endomondo dintre cele mai cunoscute). Acestea pot oferi informații despre numărul de ore de antrenament din sezonul precedent.

Pentru noul sezon se poate trece la o sporire cu 10-15% dacă intenţionezi să participi la concursuri pe distanțe mai lungi. Dacă vei concura la aceleași probe și rezultatele din sezonul precedent au fost mulțumitoare, nu este niciun motiv să măreşti volumul. Pot fi chiar sezoane în care volumul poate scădea urmare a unor responsabilități mărite la job sau în familie.

De asemenea, o analiză a ultimilor 2-3 ani poate arăta daca rezultatele au crescut atunci când volumul a crescut sau s-a instalat oboseala.

Valorile recomandate funcție de distanțele de concurs, sunt următoarele:

PROBA nr. ore / an

  1. Ironman 600 – 1.200
  2. Half-ironman 500 – 700
  3. Olimpic 400 – 600
  4. Sprint 300 – 500

Totuși, cifrele de mai sus nu reprezintă o necesitate. Sunt numeroși sportivi care au o bază bună și performează cu un număr de ore anual inferior.

Important: dacă nu ai fost competitiv în trecut, anduranța este o barieră și eşti mult sub limita inferioară a probei încearcă măcar să atingi cifra minimă indicată, având o creștere anuală de maxim 15%. În caz contrar obiectivul nu poate fi atins în acest sezon.

Va urma

Exerciții de forță pentru triatloniști – recomandări de la Laura Philipp

Laura Philipp - exercitii forta triatlon

Laura Philipp este o triatlonistă PRO din Germania, care a câștigat nu mai puțin de 13 curse Ironman 70.3, victorioasă în 2018 la Barcelona, pe locul 3 în 2017 la Xterra World Cup, tot pe locul 3, tot în 2017, la Ironman 70.3 World Cup.

O puteți urmări pe Laura Philipp pe canalul ei oficial de YouTube, unde am și găsit clipul de mai jos, în care ne arată care sunt exercițiile de forță preferate de ea. Filmul are și subtitrare în limba engleză. Enjoy!

Cum au ajuns copiii mei să facă sport

Atletism copii - beneficii

Prietenii de la Maratonul Olteniei m-au rugat să scriu un articol în care să povestesc cum îi convingem pe copii să iasă afară, la mișcare. Și cu ocazia asta o să vă spun câteva vorbe și despre cursele pentru copii  de la Maratonul Olteniei.

Trebuie s-o spun de la bun început: eu nu m-am apucat de sport așa, de ieri, de azi, și nici soția mea. Ea a făcut atletism de performanță, eu am cochetat cu mai multe sporturi, dar în principal am făcut lupte greco-romane. Și, de fapt, dacă stau să mă gândesc bine, generația din care facem noi parte a făcut sport de performanță încă din copilărie. Se făcea handbal, fotbal, baschet, atletism, judo și multe alte sporturi. Eram culeși din școală, unde veneau antrenorii să ne vorbească despre sportul pe care-l promovau.

N-a fost prea greu să-i molipsim și pe copii. Vlăduț a învățat să meargă pe bicicletă la trei ani. Fără roți ajutătoare!

DSC08650

Natalia a prins și ea gustul bicicletei tot așa, de la o vârstă fragedă.

DSC_0057

Atât Natalia, cât și Vlăduț ne-au moștenit pasiunea pentru biciclete. Și-o manifestă în moduri diferite, Natalia este competitivă, ea vrea să câștige, își folosește voința și mușchii pentru a-și atinge acest scop și nu crâcnește, oricât de dificil i s-ar părea traseul pe care se dă cu bicicleta. În schimb, Vlăduț este un melancolic, îi place să se plimbe, să admire natura și locurile pe care le explorăm. Este un bun observator și are un temperament de tăuraș Ferdinand. Dacă îl stârnesc, atunci explodează, dar altfel este un biciclist pacifist.

Antrenamentele de atletism au venit firesc, ne doream să-i ducem într-un loc să facă mișcare într-un mod organizat, dar unde dezvoltarea calităților fizice și motrice să se facă exclusiv prin joacă. Am găsit un antrenor care se folosește de sport pentru a-i face fericiți pe copii și iată că Vlăduţ şi Natalia fac atletism de peste trei ani deja. Sunt foarte bucuros că ne-am ţinut de această activitate, investiţia merită toţi banii, iar beneficiile chiar se văd cu ochiul liber.

DSC_1067
DSC_0902

Cu înotul a fost cel mai ușor, pentru că amândurora le-a plăcut mereu apa, bălăceala. Fac înot de peste un an perioadă în care au progresat fantastic, de la călcat apa la 1,5 km înotați în cadrul unei singure sesiuni de antrenament.

IMAG3049

În concluzie

Copiii nu ajung să facă sport, pur și simplu. Trebuie puțin împinși de la spate, cât să primească un imbold. A nu se confunda împinși de la spate cu forțați. Au mai cârâit ei, nu sunt mașini, nu au mereu chef de antrenament, dar au ajuns să iubească sportul fără să-și dea seama. Fac sport într-un fel pe care nu-l simt impus, pentru ei sportul este un mod de viață, a devenit obișnuință, este parte din ceea ce ce devin, din ceea ce vor fi. Asta e tot ce ne dorim, să crească sănătoși, puternici, spirite ascuțite în trupuri de oțel, dacă s-o lipi performanța de ei bine, dacă nu, să fie ei fericiți!

Ce pot face copiii la Maratonul Olteniei

În prima zi de concurs, adică sâmbătă, pe 27 august, copiii pot lua startul cu bicicletele pe traseul Family, de aproximativ 2-3 km, prin oraş, sub supravegherea poliţiei şi jandarmeriei. Nu este o competiţie, ci mai mult o plimbare, nu se vor face premieri şi nici cronometrări. Startul şi finişul vor fi în parcul Zăvoi, din Râmnicu Vâlcea.

Anul trecut au fost organizate tot felul de activități dedicate copiilor – sper că vor fi și anul acesta. Spre exemplu, au fost pictaţi pe faţă, au luat parte la ateliere creative, pictură pe ipsos, modelare de plastilină sau pictură pe planşe cu tematică sportivă.

A doua zi, duminică, va fi organizat special pentru ei un concurs de tip cros. Cursele de alergare pentru copii sunt pe grupe de vârstă și sunt premiate primele trei locuri, pe fiecare categorie de vârstă. Înscrierile se fac la faţa locului, la cortul CEZ România.

Crosul are loc tot în parcul Zăvoi, unde este foarte multă umbră, iar atmosfera este fantastică. Părinții sunt mai emoționați decât copii, fac gălăgie mai mare decât ei și cred că la sfârșit sunt și mai obosiți, atât de tare îi consumă susținerea de pe margine :).

Ce a însemnat 2016 pentru mine în materie de sport

Emilian Nedelcu - cifre sport in 2016

Din păcate, anul trecut am făcut mai puțin sport decât în 2015, aspect pe care intenționez să-l remediez în 2017.

În 2016 am alergat doar 1.317 km, cu mult mai puțin față de 2015, când am parcurs în pas alergător nu mai puțin de 2.519 km. E adevărat, numărul kilometrilor contează mai puțin, calitatea lor ar trebui să primeze. Nu pot spune însă că am evoluat calitativ anul trecut față de 2015, motiv pentru care mi-aș fi dorit ca măcar numărul kilometrilor să fie similar.

La ciclism am evoluat, 2.333 de km în 2016 vs 1.814 km pedalați în 2015. Cred că s-au mărit distanțele pentru că am participat la mai multe concursuri, nu pentru faptul că m-am antrenat în plus. În 2017 îmi propun mai multe antrenamente lungi cu bicicleta.

Am mai avut și alte sporturi pentru care am contorizat câte ceva: m-am dat 183 km cu rolele și am înotat 14,04 km, ceea ce este rușinos de puțin.

Mi-am contabilizat workout-urile cu Endomondo, care îmi spune și câte calorii ard (254.644 în 2016 vs 327.061 în 2015), dar și câte ore petrec la antrenamente (311h:26m:14s în 2016 vs 341h:39m:51s în 2015). Am făcut un calcul simplu, care îmi arată că antrenamentele au ocupat 3,5% din timpul trăit în 2016. O fi mult, o fi puțin, nu știu, dar cred că se poate și mai bine.

Primul maraton: Am depășit 100 km alergați în iunie

Alergare

Faptul că am depășit 100 km alergați în această lună este o performanță personală. Nu este o distanță care să-l sperie pe un alergător profesionist. În cel mai fericit caz îi smulge un zâmbet înțelegător, dar pentru mine, 100 km înseamnă mult.

Adidașii se comportă admirabil. N-am făcut până acum nicio bătătură de la ei, sunt ușori, nu transpir ca naiba, nu put. Mi se pare mai buni decât cei vechi, Nike.

Per total, luna aceasta am alergat 104,09 km, am consumat 9.723 de calorii (yes!), iar durata totală a fost 9h:52m:01s.Sper să se pună kilometrii ăștia și la antrenamentul pentru primul maraton 🙂

Apropos, ieri am alergat 5 km, adică prima sesiune de antrenament pentru programul pe care-l voi urma de pe myasics.com. În program scria ca trebuie să fie sesiune de jogging, adică să alerg relaxat, să nu mă uit la ceas.

Dar ceasul nu m-a lăsat. Tocmai când alergam l-a găsit să-și consume bateria și să-mi creeze mie un stres în plus, drept pentru care am mărit ritmul și am scos cel mai bun rezultat personal din 2012 pe distanța de 5 km: 25′ 21”. 

Este o îmbunătățire considerabilă, mai ales în condițiile în care pe la începutul primăverii nu eram în stare să scot sub 30 de minute distanța de 5 km. Și dimineață am avut o surpriză plăcută. Nu mă mai cântărisem de vreo două săptămâni, motiv pentru care știam că am 94 kg. Ei, bine, am 92,5 kg mai nou. Încă o victorie. Mă simt și mai motivat acum.

Vă invit pe Facebook la o discuție live cu Mihai Vigariu

Mihai Vigariu - inainte de Xman Oradea 2019
Foto: arhiva personală Mihai Vigariu

Mihai Vigariu va fi mâine invitatul Biciclistul.ro în cadrul unei discuții live pe Facebook, în care vom discuta despre continuarea antrenamentelor chiar și în condiții de izolare. Mihai ne va oferi câteva ponturi de antrenament și sfaturi despre ce trebuie și ce nu trebuie să facem în această grea perioadă.

Mihai este obișnuit cu antrenamentele între patru pereți, ca să zic așa. Are în apartamentul său tot ce-i trebuie pentru a rămâne competitiv în triatlon – mai puțin o piscină.

Dacă aveți întrebări pentru el le puteți lăsa aici, într-un comentariu sau chiar mâine, în timpul discuției noastre live. Întâlnirea virtuală va avea loc între ora 18.00 și 18.30, rezervăm ultimele 10 minute pentru întrebări în direct.

#stamacasă #staiacasă

Ponturi: cum să faci față căldurii extreme la concursurile MTB

Am găsit niște sfaturi utile despre cum trebuie să abordezi o cursă sau o ieșire cu bicicleta mountain bike pe vreme caniculară. Le-am studiat cu atenție, nu-i de joacă cu acest inamic, căldura, când pierzi foarte repede săruri și te dezhidratezi.

https://youtu.be/MLASabvgJqw

E clar, ciorba de perișoare și friptura nu sunt bune pentru intervale

Sursa foto

Aseară am participat la antrenamentul de alergare organizat de Unstoppable Sport Club la pista de atletism de la Lia Manoliu, unde am avut de executat intervalele preferate ale lui Răzvan Ene, după cum el însuși a mărturisit.

După încălzirea de rigoare și exercițiile din școala alergării, am alergat 5×200 de metri, 5×400 metri și încă o dată 5×200 metri.

Știam că joi avem seară de intervale, așa că înainte de antrenament și ultima masă am pus o pauză de cinci ore, timp suficient pentru digestie. Se pare însă că nu am mâncat ce trebuie, pentru că m-am simțit cam lipsit de energie la antrenament și am rămas aproape la fiecare interval în urma celor din grupa mea.

Dimineață am mâncat cereale musli cu iaurt și două ouă fierte, iar la prânz ciorbă acră cu perișoare și o friptură cu sos. Masa de prânz a fost la ora 14.00, antrenamentul de alergare a început la ora 19.00.

Mi s-a spus că trebuia să mănânc carbohidrați înaintea unei alergări intense, dar pentru că antrenamentul de alergare a avut loc seara cum ar fi trebuit să procedez? Să încep la micul dejun cu masa de prânz și să continui la masa de prânz cu micul dejun?

Voi cum procedați, ce mâncați înainte de o alergare intensă seara?

Te-ar putea interesa să citești și:

Andreea Călugăru, despre antrenamentele pentru Ironman și calificarea la Kona (VIDEO)

Andreea Călugăru a fost invitata Biciclistul.ro în cadrul unei sesiuni LIVE pe Facebook și a vorbit despre antrenamentele pentru Ironman și calificarea la Kona, în finala mondială a competițiilor Ironman.

Andreea s-a apucat de triatlon în 2012, când nu știa să înoate, nici să meargă pe bicicletă. Au trecut opt ani de atunci și între timp a făcut patru competiții de triatlon pe distanța Ironman, a cucerit două titluri naționale la Full, respectiv Half și a trecut linia de finish al zeci de concursuri de alergare, ciclism și triatlon.

Urmăriți în continuare interviul VIDEO.

Bere și alergare, o idee bună?

Bere si alergare

Sâmbătă seara m-am hidratat împreună cu un prieten timp de vreo patru ore, am dezbătut subiecte de actualitate și am băut vreo șase beri. Evident, a doua zi dimineață nu mai aveam niciun chef să alerg, dar telefonul și-a făcut datoria și a activat alarma pe care scria “long run-ul de duminică”. Nu m-am ridicat din pat, n-aș fi făcut-o nici pentru cea mai dulce promisiune, dar mi-am promis că voi alerga spre seară.

M-am ținut de cuvânt, cu toate că în ultimul timp nu-mi mai place absolut deloc să alerg după ce se lasă întunericul. Aveam de alergat 9 km, așa scria pe planul meu de antrenament generat de myasics.com. Trebuia să alerg lejer, cu o medie între 5:20 și 4:45 și, sârguincios cum sunt, am stors o medie de 04:53 min/km.

Însă, nu m-am simțit bine. Mă sufocam, nu puteam respira, îmi simțeam inima în gât, eram ca o mașină fără combustibil turată la maximum. Am avut average heart rate 158, cu un vârf de 169, dar m-am simțit ca și cum aș fi respirat într-o pungă. Eu zic că berea a fost de vină, deși era la draft :). Ați avut experiențe similare?

Am tras cu ochiul și la ce spun prietenii de la Runner’s World. Berea e bună, în principiu, potrivit spuselor lor. Ca și vinul, berea conține etanol, care ne scade colesterolul ăla nasol (LDL) și ne crește colesterolul ăla bun (HDL).

Tot berea te ajută să previi pietrele la rinichi – CONSUMATĂ CU MODERAȚIE! Șase beri în patru ore sunt prea multe? 🙂 Să mai menționez și faptul că berea ne întărește oasele?

Concluzia Runner’s World:

Thanks to the health benefits, nutrients, and water content, beer can absolutely fit into a runner’s diet, whether you’re relaxing after a workout or loading up–on carbs, not brewskis–before a big race. But remember the rules: Alcohol isn’t for everyone, and at the end of the day moderation is key.

Cine vrea la Ultima Evadare?

Alex Ciocan si Marian Frunzeanu

Colegi, adversari, prieteni,

Alex Ciocan și Marian Frunzeanu vă invită, sâmbătă, 9 noiembrie, pe toți cei care aveți un bike și puțină energie rămasă în picioare pe acest final de sezon, să facem o ULTIMĂ EVADARE pe traseul Primei Evadări.

Întoarcerea, pe șosea, pe bike.

Plecarea de la Academie, locul de start al competiției, care ne și împrumută traseul.

Marian spune că va fi un ritm pentru toată lumea, de plimbare. Întâlnirea are loc la ora 10.00.

Dacă vreți mai multe amănunte (eu nu am găsit altele), vă invit să-i contactați pe cei doi: Alex Ciocan și Marian Frunzeanu.

Alex Ciocan si Marian Frunzeanu

Primăria S2 din București deschide parcurile pentru alergători

Parcul Morarilor - Bucuresti

Îmi vine să cânt ”O, ce veste minunată!”, tocmai am citit o știre pe Agerpres în care scrie negru pe alb că se deschid parcurile din sectorul 2, din București, pe a cărui rază locuiesc și eu, pentru ca alergătorii să-și poată desfășura activitățile sportive.

“Am luat decizia deschiderii parcurilor mari din sectorul 2 pentru că în ultimele săptămâni am văzut foarte mulţi locuitori ai sectorului alergând sau desfăşurând activităţi sportive, permise de ordonanţele militare, printre maşini, pe lângă parcuri sau în zone improvizate. Atât timp cât ne este permisă activitatea fizică, aceasta trebuie făcută în siguranţă şi în proximitatea locuinţei, iar în sectorul 2 avem foarte multe parcuri pregătite pentru cetăţeni”, a spus viceprimarul sectorului 2, Dan Cristian Popescu.

El spune că “aceste parcuri sunt de trecere”, deci va fi facilitată deplasarea locuitorilor sectorului 2.

“Vreau să menţionez că toate locurile de joacă, terenurile de sport şi foişoarele de recreere din parcuri rămân închise. Scopul meu nu este oferirea unei alternative de petrecere a timpului liber în această perioadă, ci vreau să ofer o variantă mai sigură pentru activităţile sportive şi pentru scurtarea perioadei de deplasare. Locuitorii sectorului 2 trebuie să înţeleagă că restricţiile rămân, că suntem în stare de urgenţă şi că pericolul infectării cu coronavirus nu a trecut. Toate parcurile vor avea la intrări panouri de atenţionare şi de informare asupra măsurilor de prevenţie a răspândirii COVID-19″, mai spune Dan Cristian Popescu.

Aplauze pentru această inițiativă!

N-am verificat adevărul spuselor distinsului primar, dar am de gând s-o fac cât mai curând. Parcul Morarilor, vin!

Motivaţie pentru alergare: Cum treci peste momentele proaste?

Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?

Tantalus

Cred că există foarte puţini oameni care aleargă de plăcere şi justifică prin ea principala motivaţie pentru alergare. Să nu mă înţelegeţi greşit, probabil că există mulţi oameni care, la un moment dat şi pentru o anumită perioadă de timp, găsesc plăcere în alergare, dar refuz să cred că plăcerea este motivul principal pentru care alergi.

Refuz să cred că Andrei Roşu se trezeşte la 5 dimineaţa ca să alerge pentru un ultramaraton, iar motivaţia lui principală este plăcerea alergatului. Are scopuri mai nobile, să termine un concurs Ironman, unul de ultramaraton sau un ultratriatlon etc.

Dar ce te faci când ţelurile supreme care te mână să alergi devin dintr-o dată lipsite de importanţă? Nu vi s-a întâmplat până acum?

Unul dintre motivele principale pentru care alerg este să slăbesc. Un altul este competiţia cantitativă în care sunt angajat pe Endomondo, care presupune alergarea a cât mai mulţi kilometri într-un an de zile. Şi mai sunt câteva: concursurile la care particip şi clasarea cât mai sus sau recordurile mele personale. Dar uneori toate astea se topesc precum o bucată de gheaţă pe o plită încinsă. Care-i soluţia? Sunt superficial?

Jurnal de sport în criză de coronavirus – 19 martie 2020

Jurnal sport coronavirus

Episodul anterior – 18 martie 2020

Încep să-mi aduc aminte de armată, unde mi-am irosit un an de zile din viață. Pe-atunci circulau niște acronime folosite și în ziua de astăzi de către pușcăriași, cum ar fi AMT (au mai trecut), AMR (au mai rămas), AMR LIBA (au mai rămas până la eliberare).

Jurnal sport coronavirus

Unitatea de măsura era ziua și fiecare soldat își făcea un calendar unde își nota zilele care se așterneau după data la care fuseseră încorporat. Dacă te aflai la începutul serviciului militar foloseai AMT, pentru că numărul de zile pentru AMR era prea mare și te lua cu leșin când vedeai că mai ai 334 de zile până la eliberare.

So, AMT șase zile de când n-am ieșit din casă, dar mâine am de făcut un drum până la Cora, să ridic produsele comandate acum o săptămână. Zilele astea te declari fericit dacă găsești slot liber la Cora Drive la o săptămână distanță.

Aștept cu nerăbdare să ies din casă, chiar dacă mă simt ca un eloi amenințat de morloci, vreau totuși să privesc cerul și să respir aer proaspăt(?).

M-am antrenat și ieri în casă, chiar dacă mă arde rău de tot buza să ies în parc la alergare sau pe șosea cu bicicleta. Ieri am simulat urcări, cu hometrainerul. N-am unul smart, cu care să mă conectez la Zwift, unde există curse virtuale și cățărări, pur și simplu am dat pe ultima treaptă de dificultate, am strâns din dinți și am pedalat puțin peste o oră.

Au ieșit 30 km, cu o medie de 26,5km/h, dar aceste cifre n-au nicio relevanță pentru că nu știu cu ce forță am împins în pedale, pentru asta mi-ar trebui power meter. Senzația a fost că am împins greu, am transpirat ca la saună și când m-am dat jos de pe bcicieltă aveam picioarele înmuiate ca niște macaroane aruncate în apă clocotită.

Ieri n-am mai alergat pe loc. Eram prea obosit, dar motivul principal este că mi-a afectat glezna stângă, la care m-am ales cu un început de entorsă. Mi se trage, probabil, de la faptul că nu am o mișcare continuă și înfrânez pasul pe loc. Mai aștept o zi, două, să mai treacă durerea și încerc o repriză de sărit coarda.

APEL LA SOLIDARITATE!

#staiacasa! Fii responsabil(ă), izolează-te cât poți de mult acasă, nu ieși afară decât în cazuri de strictă necesitate! Protejează-te pe tine, dar și pe cei din jurul tău! Poți să faci sport și în confortul casei tale. Știu, nu e ca afară, dar trebuie să ne adaptăm contextului actual.

Cel mai concret ajutor cu care putem contribui și noi este să stăm acasă. Știu, e foarte greu, mai ales pentru oameni activi, dar asta e soluția. Asta e recomandarea, asta fac. Dacă nu este obligatoriu să ieși din casă, nu te expune inutil riscurilor și nu-i expune pe alții. O poți face fără să-ți dai seama. Arată că-ți pasă, stai acasă!

Poate ajută și următorul clip:

Top greșeli la înot, o autoevaluare critică

Am început să mă antrenez la înot (am trei ședințe la activ) și am identificat repede niște probleme pe care trebuie neapărat să le rezolv dacă vreau să progresez în acest sport. Am realizat că tehnica este cea mai importantă parte la înot, fără ea consumi prea multă energie, iar efectul e prea mic. Nu merită.

Respirația

Respirația este una dintre cele mai mari probleme cu care mă confrunt în timpul antrenamentelor la înot. Nu reușesc să-mi coordonez mișcările astfel încât să respir la trei brațe, simt că mă sufoc, încep să respir la două brațe, dar parcă nici așa nu-mi este de ajuns. Îmi dau seama că toate se leagă între ele, am o poziție proastă în apă, nu întind brațele suficient de mult, scot prea mult capul din apă și, uite așa, ajung să mă sufoc. M-am tot uitat la tutoriale pe YouTube, înțeleg tot ce se spune acolo, sunt de acord, vreau să pun în aplicare, dar nu-mi iese. Îmi dau seama că rezolvarea acestei probleme este continua exersare.

Mi se scufundă picioarele

Am cadență bună la picioare când înot, cel puțin asta e părerea mea :). Știu, de foarte multe ori înotătorii se supraestimează, iar când antrenorul le spune că greșesc, după ce-i observă din exterior, ei, înotătorii, sunt cam sceptici. Deși am forță în picioare și le mișc corespunzător, ele nu stau la suprafața apei, ci se cam lasă. Care e problema? Cred că de cele mai multe ori mi se trage de la poziția capului. Îl scot prea mult în afară când respir și atunci se strică toată balanța. Capul are vreo șapte kilograme, iar în momentul în care îl scot prea mult la suprafața apei forțează picioarele să o ia în jos. Ar trebui să mă arcuiesc într-un mod cât se poate de nenatural ca să contrabalansez răul pe care-l fac cu dovleacul.

Unde nu-i cap, vai de picioare!

Fără să vreau, de foarte multe ori când înot privesc înainte, chiar dacă am capul scufundat în apă. În loc să mă uit la fundul bazinului, eu ridic privirea, o poziție total greșită. Din cauza asta mi se forțează coloana, care se îndoaie, poziția corpului nu mai este paralelă cu fundul bazinului și în loc să am parte de alunecare pe apă, mă confrunt cu rezistență la apă, ceea ce, evident, îmi afectează viteza, dar și efortul pe care trebuie să-l fac pentru a înainta.

Nu-mi rotesc trunchiul

Rotirea trunchiului e chiar importantă, de fiecare dată când am încercat-o m-am simțit ca un mic Phelps. Rotește trunchiul și vei acționa ca un burghiu. Nu-l roti și vei avea un stil de înot plat și-ți vei crește riscul de accidentare la umeri. Și mai cred că rotirea trunchiului te ajută să ții întinzi cât mai mult brațul, obținând astfel efectul de alunecare pe apă. Și ăsta este sfatul pe care-l aud cel mai des de la antrenor, “întinde mai mult brațele, întinde mai mult brațele”.

Poziția brațelor sub apă

Mă tot uit la filmul pe care mi l-au făcut cei de la Sport Seven Club, văd toate greșelile pe care le-am descris mai sus și mai văd că nu fac ce trebuie cu brațele sub apă. Probabil că ar trebui să le îndoi mai mult și să termin mișcare pe lângă șold, nu la doi kilometri depărtare. Îmi consum energia inutil, nu înaintez mai repede, mă dezumflu mai repede ca un balon fără nod.