Pentru mine lucrurile sunt foarte simple: când alerg respir atât pe nas, cât și pe gură. Cu cât cresc viteza, cu atât am mai multă nevoie de oxigen, iar dacă respir doar pe nas simt că mă sufoc.

Reușesc cu greu să respir doar pe nas când alerg în zona 2, adică într-un ritm confortabil care mi-ar permite o conversație cu cineva fără să gâfâi.

Ana Maria Apostol, de profesie medic primar ORL, este de părere, așa cum mă așteptam, că în timpul alergării ar trebui să inspirăm doar pe nas, pentru că ”el este poarta de intrare a aerului în organism”.

”Da, mai există și gura pentru acest lucru, dar pe aceasta ar trebui să o folosim doar în timpul expirului”, spune Ana Maria Apostol.

Nasul este căptușit în interior cu o mucoasă care are următorul rol:

  • purifică și sterilizează aerul, deci îndepărtează bacteriile și virusurile care vor să ne atace;
  • umezește și hidratează aerul inspirat, care de altfel este foarte uscat;
  • încălzește aerul inspirat, care de multe ori este rece, sub 20 de grade Celsius;
  • nasul are rol de olfacție, adică prin intermediul lui simțim orice fel de miros, iar asta ne ajută la orientarea prin spațiu.

”Aerul care trece prin fosa nazală va ajunge în gât în cea mai bună calitate, va fi steril, umed, încălzit, la temperatura normală a corpului, care este de 36,5 grade Celsius”, spune Ana Maria Apostol.

”Prin urmare, pentru organism ar fi normal să respirăm pe nas, atât când stăm, cât și când facem sport. Dacă respirăm pe gură, din aer vor ajunge microorganisme care ne-ar putea infecta gâtul, iar aerul uscat și rece poate inflama de asemenea gâtul, provocând foarte ușor durere locală”.

Ce se întâmplă însă în timpul alergării, când facem efort și avem nevoie de un volum mare de aer? Nasul este prea mic pentru a inhala un volum ridicat de aer, ne sufocăm dacă încercăm să alergăm inspirând doar prin două orificii prea mici pentru ambițiile noastre sportive.

”Ar fi indicat să inspirăm pe nas, ca să poată intra în corp un aer de calitate și să expirmă pe gură, ca să eliminăm mai repede aerul inundat de dioxid de carbon”, spune Ana Maria Apostol.

”Sau, dacă nu putem respira pe nas și respirăm pe gură, atunci trebuie să ne asigurăm că vom respira un aer de calitate: un aer mai pur, fără praf și alergeni, un aer mai cald și mai umed. Prin urmare, vom încerca să alergăm în aceste condiții”.

Doamna doctor crede că dacă insistăm ne-am putea obișnui să respirăm în alergare doar pe nas.

”Respirația nazală va veni cu timpul, în momentul în care ne vom obișnui cu alergarea și nu vom mai face un efort așa de mare să alergăm, atunci ne vom putea concentra și la respirație”.

Ana Maria Apostol este medic specialist în chirurgie ORL și are ca principale competențe chirurgia endoscopică, audiologia și chirurgia ORL pediatrică. În prezent, lucrează la Medlife.

Printre pasiunile ei se numără alergatul, dansul sportiv, înotul și drumețiile pe munte. ”Când timpul îmi permite”, spune ea, ”particip și la competiții de alergare”. O puteți urmări și pe alertaorl.ro, unde încearcă să ajute oamenii pe diverse subiecte potrivite cu specializarea ei.

Te-ar putea interesa să citești și:

Comentarii