Antrenament

Acasă Antrenament Pagina 5
Articole despre antrenamentele mele sau ponturi din partea unor antrenori și sportivi experimentați din triatlon, ciclism, alergare sau înot.

Bucuria mișcării vs obligația antrenamentului

Bogdan Ioniță mi-a propus această dezbatere pentru Biciclistul.ro, o temă care mi se pare interesantă și suficient de tranșantă pentru a lua partea uneia dintre tabere.

Bogdan face parte dintre cei care se antrenează de plăcere. Aproape toate ieșirile sale cu bicicleta au loc în locuri pitorești, la aer curat de munte, alături de prieteni. Nu există încrâncenarea antrenamentului și nici rigurizitatea de a respecta vreo indicație tactică.

Eu, în schimb, ies cu bicicleta mai mult către Budești, pe un traseu în mare parte plat, unde nu ai multe lucruri de văzut. Singurele palpitații pe traseul către Budești le ai poate doar când treci prin Gălbinași, să nu-ți iei vreo piatră în cap sau să-ți pună vreun localnic un băț la spițe.

”Pe mine asta mă miră la amatori, cuvântul antrenament”, mi-a spus Bogdan. ”Unde e plăcerea?”.

Aș încerca eu un răspuns la întrebarea asta. Plăcerea poate fi regăsită în satisfacția de a fi dus la bun sfârșit un antrenament care te ajută să-ți atingi un scop, scoți un timp mai bun la o anumită probă, la un anumit concurs etc.

E adevărat, e greu să reziști pe termen lung antrenându-te ca un sportiv de performanță, doar în funcție de indicatori, criterii tehnice și alți parametri.

Voi cum vedeți lucrurile?

Suplimentul de care ai nevoie la antrenamente mai lungi de 3 ore

Suplimentul de care ai nevoie la antrenamente mai lungi de 3 ore

Antrenamentele mai lungi de trei ore solicită mușchii la capacitate maximă, iar dacă nu te hidratezi și mănânci corespunzător la sfârșit ești foarte obosit, ai dureri și te alegi cu crampe musculare. Mi s-a întâmplat de multe ori.

Decathlon are în ofertă niște capsule cu sare, pe care le folosește și ultramaratonistul Robert Hajnal, care îți atenuază starea de oboseală, pentru că au în compoziție cei patru electroliți principali. Aceste capsule trebuie luate cu batoane sau geluri energizante și fac minuni, nu te țin pe linia de plutire, te mențin pe culmile gloriei :).

Capsule cu sare Decathlon

Pleci zmeu la antrenament, te întorci tot zmeu.

Au zero calorii și zero grame de glucide per doză, o singură înghițitură este suficientă pentru a asigura necesarul de electroliți timp de două ore, au potasiu și magneziu, care contribuie la funcționarea normală a mușchilor, dar și vitaminele B6 și C, care contribuie și ele la reducerea oboselii.

Tabel nutrițional

100g | 2 capsule(=1 doză)
Cloruri : 30275mg (3780%)* | 496,5mg (62%)* .Potasiu: 18293mg (915%)* | 300mg (15%)*.
Sodiu: 14390mg | 236mg
Magneziu: 3430mg (915%)* | 56,3mg (15%)*.
Vitamina B1 : 10,1mg (915%)* | 0,17mg (15%)*.
Vitamina B6 : 12,8mg (915%)* | 0,21mg (15%)* .
Vitamina C : 731,7mg (915%)* | 12mg (15%)*
*% aport zilnic de referință.

O buturugă în adierea vântului: cum a fost la prima ședință de Yoga

În familie mi se spune Ogre, un personaj recognoscibil nu pentru suplețea sa, ci mai degrabă pentru că e ditamai animalul. În plus, corpul meu nu știe ce înseamnă elasticitatea. Dacă aș avea ambele picioare în ghips sigur nu aș putea să mă leg la șireturi. Sunt ca o scândură, nu există cale de mijloc, ori rezist, ori mă rup.

În acest context, mi s-a sugerat să mă apuc de Yoga – mi-ar îndulci articulațiile și mușchii, m-ar face mai mlădios, mai elastic, mai maleabil, mai puțin expus la riscurile unei accidentări, mai ales la antrenamentele de alergare.

Mi-am luat inima în dinți și am făcut rezervare la o clasă de Yoga, la World Class Mega Mall. Am zis fuck, antrenorul e antrenoare, sigur va fi un grup format numai din femei, iar eu voi fi acolo ca nuca-n perete.

Spre ușurarea mea, n-am fost singurul bărbat din sală. Chiar lângă mine s-a pus un tip cu părul lung și față de indian. S-a dovedit că este chiar avansat în Yoga, mișcările pe care le-a reușit erau demne de un prim balerin la teatrul din Balșoi. Executa perfect toate pozițiile, iar eu arătam chiar caraghios pe lângă el.

N-am reușit să fac nimic cum trebuie, iar pentru ca expunerea să fie completă, erau oglinzi peste tot, mă puteam vedea în toată splendoarea: arătam ca o buturugă printre trestii. N-am putut duce mișcările până la capăt, mi s-au pus cârcei la pulpe, mi s-a blocat spatele, iar respirația mea numai calmă nu era.

Am fost asaltat de avanlanșa de termeni, care parcă toți se terminau în -ana: asana, apana, banana, papana.

O scurtă paranteză publicitară: mi se pare incredibil cât de multe articole sportive pentru Yoga există!

Ce să zic, m-am simțit ca un țăran invitat la masa nobililor, care nu știa cum să folosească tacâmurile de argint, căruia îi ghiorțăiau mațele și asupra căruia stăruiau toate privirile indignate.

Către sfârșitul orei, antrenoarea a stins lumina – eram toți întinși pe spate, cu mâinile întinse în continuarea capului. Ne-a spus să închidem ochii, să ne relaxăm, să ne golim de gânduri. Am încercat să mă cufund în Marea Nimicului, dar dincolo de ușile încăperii în care ne aflam se auzea muzica din sala de forță, cu gantere trântite și râsete grosolane. Am deschis ochii și am văzut tavanul, brăzdat de burlane de aerisire. Asta m-a dus cu gândul la porumbeii care se aud mereu în vestiar. M-am întrebat cum naiba au intrat acolo și câți or fi? Apropos de vestiarul de la World Class, cu câteva zile în urmă l-am văzut pe un tip chelios cu uscătorul de păr. Se admira în oglindă, era epilat pe tot corpul, îmbrăcat doar în chiloți și se usca la cocoficus.

Noroc că s-a aprins lumina și am fost readus la realitate, în sala de Yoga. Antrenoarea ne-a mulțumit și ne-a urat sărbători fericite și namaste.

Mă mai duc? Mă mai duc.

Tu câte abdomene faci?

La începutul lunii iulie mi-am instalat pe smartphone o aplicaţie care îmi contorizează abdomenele, dar care îi şi face un program zilnic (cinci serii).

Am mai scris despre această aplicaţie, însă acum, aproape de sfârşitul lunii, am şi nişte rezultate concrete.

Aplicaţie are mai multe niveluri de pregătire, de la easy la hard – cred că sunt vreo cinci. La începutul fiecărui nivel te pune să faci câte abdomene poţi şi îţi propune un program în funcţie de acest lucru. La prima utilizare, am făcut 50 de abdomene. Mai puteam, dar ajunsesem undeva la 80% din capacitate, n-am vrut să forţez.

După ce am trecut la următorul nivel (destul de repede), am făcut 100 de abdomene dintr-o singură suflare. La nivelul trei am dus 151.

Azi am ajuns la nivelul 4 şi am fost invitat din nou să fac cât de multe abdomene pot. M-am oprit la 271, deşi cred că aş fi reuşit 300, cu puţină străduinţă.

Eu am burtică, nu six packs. Dacă eu pot să fac aproape 300 de abdomene, mă întreb câte pot să ducă sportivii care arată ca Bruce Lee. 500? 1.000 dintr-o lovitură?

Evoluţia mea în aproape o lună de antrenamente.

Jurnal de sport în criză de coronavirus – 28 martie 2020

Jurnal sport coronavirus

Au trecut nouă zile de când am publicat ultimul jurnal de sport în criză de coronavirus. Eram îngrijorat în acea zi, pentru că mă durea glezna de la piciorul stâng, după ce am alergat pe loc de două ori.

Jurnal sport coronavirus

Nu recomand alergarea pe loc pentru prea mult timp, pentru că mișcarea înfrânată cu care vine la pachet îți poate genera și o accidentare.

Între timp, din fericire, am primit o bandă de alergare de la eMAG.ro, care mă ajută să păstrez continuitatea antrenamentelor. Aparatul este marca Kondition HM-3800 și poate fi cumpărat de aici: https://bit.ly/2UpPG6Q.

Kondition este marcă proprie eMAG.ro, care produce sub această umbrelă biciclete de fitness, benzi de alergare, role, skateboard-uri, chiar și încălțăminte sport.

Natalia și Vlăduț aleargă în fiecare zi cel puțin 30 de minute pe bandă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Nu-i solicită la fel de mult ca la antrenamentele de atletism, dar măcar îi ține pe linia de plutire. Le e dor de sala de atletism, dar asta e, mai avem de așteptat până ce vom reintra în colectivitate.

În ceea ce mă privește, am avut șapte antrenamente din 18 martie și până acum. Cinci au fost de alergare, de unde reiese că banda bate home trainerul. Chiar dacă este un model entry level, mi se pare aur – voi reveni și cu un review. Are viteză maximă de 12km/h, dar asta nu e o problemă, dacă vreau să-mi ridic pulsul ridic gradul de înclinație, care poate ajunge până la o limită maximă de 12%. Poate fi o provocare să alergi cu 8-9-10 km/h la un grad de înclinare de 12%! În fine, mă tot joc cu valorile astea și reușesc să-mi acopăr toată plaja de antrenamente de alergare.

În ceea ce privește bicicleta, vreau să-i ascult sfatul lui Mihai Vigariu și să mă axez pe forță în această perioadă. Pe scurt, asta înseamnă foaie mare, pinion mic și cadență mică. Forță! :). Apropos, ați urmărit discuția LIVE pe care am avut-o cu Mihai pe pagina de Facebook Biciclistul? Am vorbit despre antrenamente și nutriție în această perioadă grea, în care suntem închiși în case.

Încep să mă obișnuiesc cu antrenamentele în casă. Îmi este dor, în continuare, de bazin, și încă nu am încercat niciun exercițiu care să suplinească lipsa antrenamentelor în apă. Trebuie s-o fac.

Îmi puteți urmări antrenamentele și pe Strava – aici e profilul meu: https://www.strava.com/athletes/1681465. Public și acolo, uneori, impresii despre antrenamentele efectuate.

Jurnal de sport în criză de coronavirus

Am început un jurnal de sport în care povestesc cum mă antrenez în casă, citește-l, poate te inspiră. Până acum am publicat:



Nutriție: Ce luați în timpul unei curse de triatlon?

Nutritie cursa triatlon

Dan Andrei, un sportiv amator, a pus mai multe întrebări interesante pe un grup dedicat triatloniștilor de pe Facebook despre nutriția în timpul unei curse de Ironman, care cred că se pot plia și pentru o cursă de triatlon olimpic.

Întrebările:

  1. Cum să fac să bag la loc toată sarea pe care o pierd? Vă rog să vă gândiți la ceva ce se poate consuma pe bicicletă;
  2. În timpul cursei de bicicletă folosiți geluri, în afară de mâncare solidă? (Unii sportivi au probleme cu stomacul și nu suportă gelurile);
  3. Ce luați pentru a evita crampele? Asta-i o întrebare bună și pentru alergători sau pentru cei care participă la competiții de mountain bike.

O parte din răspunsuri le puteți găsi și în acest articol (care e și sursa foto), despre cinci greșeli majore de nutriție pe care le fac sportivii care participă la concursuri Ironman.

Trei minute

Suferinta alergare

Trei minute, atât durează pauza mea dintre bucățile pe care le am de alergat la intervale. Dau un exemplu, săptămâna trecută am avut de alergat 10 bucăți de câte 800 de metri la cea mai mare viteză pe care pot eu s-o dezvolt pe această distanță. Trebuia să alerg ceva mai tare decât aș alergat într-o cursă.

Pauza dintre aceste bucăți era de trei minute. Un minut îl mergeam, până îmi revenea respirația cât de cât. Restul de două minute le alergam ușor, foarte ușor.

Alergătorii mai puternici râd pe înfundate, probabil, trei minute înseamnă o eternitate pentru ei. Pentru mine treceau ca trei secunde. Iar ăia 800 de metri nu se mai terminau, Doamne Dumnezeule!

Mi-am dat seama că la alergare progresul își trage seva din suferință, nu din alergări domoale, la ritm de conversație. Vrei să ajungi să alergi mai repede, trage de tine la intervale și vei progresa.

Am ieșit la o tură cu ”Gașca de la 8” și am supraviețuit

Azi mi-am luat inima în dinți și am ieșit la o tură de ciclism cu ”Gașca de la 8”, temuta, faimoasa și redutabilă gașcă de cicliști care pedalează cu viteze nebunești și îi lasă într-un nor de praf pe cei slabi și neputincioși.

Asta era percepția mea despre acest grup, unul privat pe Facebook, din care fac parte cicliști profesioniști și amatori, puternici, printre care și Marele Ciclist, zis și Alex Ciocan.

Citez din descrierea grupului:

”Suntem un grup de cicliști amatori, extrem de pasionali și pasionați! Un lucru ne deosebește în mod semnificativ de toate celelalte grupări existente: ne simțim bine împreună și suntem prieteni și în afara antrenamentelor. Încercăm să lucrăm cu cap, să avem antrenamente tematice și mai ales să plecăm TOȚI și să ne întoarcem TOȚi.

Câteodată suntem prea cicălitori cu noii sosiți însă mereu intențiile noastre sunt cele mai bune. Acesta este motivul pentur care, nou-sositule în grup, te vom ruga să ai răbdare cu noi pentru și noi vom avea răbdare cu tine. Acum, lăsând lingușelile la o parte, dacă vei reuși să duci cu noi trenă cot la cot la un antrenament și să reziști și la fuga de final, clar vei prinde echipa națională :))))”.

Am prins o zi în care plutonul a fost numeros, cel puțin 25-30 de cicliști. S-a plecat de la Piața Presei către Ploiești, într-un ritm ușor, pe două rânduri, doi câte doi adică. Oamenii vorbeau, socializau, râdeau. Mă uitam din când în când la ceas și vedeam numai 38-39km/h.

La un moment dat, probabil când s-au încălzit veteranii, ritmul a început să crească, se ducea trena cu 40km/h. M-am nimerit la trenă de vreo două, trei ori cu Laurențiu Vlădan, coleg cu mine în Unstoppable, care m-a întins bine pe la 42km/h. Eu gâfâiam de mama focului, el zâmbea satisfăcut.

Un nene autoritar mi-a atras atenția ca atunci când ies de la trenă să nu mă pun imediat pe partea dreaptă, ci mai întâi să dau câteva pedale de sprint, pentru a lua un pic avans. Da, sigur, la 42km/h să dau câteva pedale de sprint, adică să mă duc pe la un 45, presupun. Îmi venea să-i spun că aș putea să bag un sprint doar dacă pune grupul un pic de frână, că eu sunt leșinat, nu alta.

Aproape de Ploiești, la un giratoriu, am întors spre București. Ne-am oprit la un chioșc, ne-am alimentat cu apă și energizante și am plecat mai departe. La fel, mai întâi ușor, pe urmă din ce în ce mai tare.

Nu știu când s-a întâmplat, dar n-am mai stat la trenă și am încercat să țin pasul cu plutonul ce-mi părea din ce în ce mai nervos. De la km 90 (km 75 pentru cei care plecaseră fix de la Casa Presei) s-a apăsat pedala. Am trei segmente de câte cinci kilometri în care viteza medie a fost 43,4 km/h, 46,5 km/h, 46,2 km/h, respectiv 44,4 km/h. N-am mers niciodată în viața mea atât de tare.

Pentru cineva care se uită pe Strava la workoutul meu pare o mare peformanță, dar LA PLASĂ se poate și mai bine. Aș fi putut și mai tare în regim de drafting. Am terminat întreaga tură cu puls de 121, ca și cum aș fi ieșit la o plimbare. Am înțeles că tematica de astăzi a fost rulaj. Îmi imaginez cum sunt zilele în care termatica este atacul.

Aș mai ieși cu băieții ăștia? Da, doar la rulaj :).

P.S. N-am poze, mi-era frică să iau mâna de pe ghidon chiar și atunci când căutam bidonul, darămite să mai fac și poze.

P.S.2 N-a ieșit medie mai mare pentru că tura conține și segmentele Pantelimon-Casa Presei și Casa Presei – Pantelimon, în care am mers cu 25-max 30km/h.

Garmin îmi spune cât de antrenat sunt

Garmin Forerunner 935 - face

Una dintre funcțiile pe care le-am observat la Garmin încă de anul trecut este nivelul de încărcare în ceea ce privește antrenamentele.

Garmin îmi spune dacă mă antrenez prea mult sau prea puțin, își dă seama de asta în funcție de mai mulți factori: în primul rând, timpul petrecut în activitățile sportive și, cred că mai important, ritmul cardiac pe care îl am atunci când fac sport.

Spre exemplu, de câteva săptămâni îmi tot spune că sunt neproductiv. Asta înseamnă că nivelul de încărcare în ceea ce privește antrenamentele este ok, dar corpul meu se străduiește să-și revină.

”Trebuie să fii foarte atent la starea generală de sănătate, incluzând aici nivelul de stres, nutriția și restul”, mi se șoptește în cască de către Garmin.

Îmi place faptul că fiecare nivel al gradului de încărcare este însoțit de mesaje în care mi se explică de ce am primit nivelul respectiv și ce pot face ca să-l îmbunătățesc.

Am citit că tehnologia care stă la baza nivelul de încărcare este dezvoltată de către Garmin în parteneriat cu Firstbeat Technologies, unul dintre furnizorii importanți la nivel internațional care oferă analize pentru sport și sănătate. Specialiștii de la Firstbeat au lucrat cu atleți olimpici, cu sportivi din NHL, NBA și multe alte sporturi.

Nivelul de încărcare este calculat la nivelul ultimelor șapte zile și include atât durata exercițiilor, cât și intensitatea.

La nivel de lună stau bine

Cum se calculează nivelul de încărcare

Fiecare activitate pe care o încarci în contul tău de Garmin primește un scor de încărcare, care se traduce prin cât de mult îi va lua corpului să-și revină după activitatea pe care ai desfășurat-o. Cu cât este mai lungă sau mai intensă activitatea sportivă, cu atât mai mare va fi scorul.

Nivelul ultimelor șapte zile este pur și simplu suma scorurilor pe care le-ai primit în ultimele șapte zile. Acest total este clasat ulterior ca scăzut, optim sau crescut, în funcție de nivelul tău de fitness și istoricul antrenamentelor.

În cazul în care sunteți utilizatori Garmin, am o întrebare: folosiți această funcție? Vi se pare utilă?

Am dat de gustul antrenamentelor cu urcări

Antrenament bicicleta Seciu

Săptămâna trecută am fost la  Seciu, pe unde se ţine şi concursul Drumul Vinului, din cadrul Road Grand Tour. Aveam de executat nişte intervale cu bicicleta la deal, după care, la desert, o alergare de 30 de minute, tot la deal.

Nu m-am antrenat deloc pe dealuri anul acesta, motiv pentru care eram îngrijorat că nu voi face faţă. În planul de antrenament aveam de făcut nouă seturi de intervale. Un set conţinea şase minute, împărţite după cum urmează: trei minute în zona 3-4, două minute în zona 4-5 şi un minut, aoleu şi vai de mine în zona 5-6.

Am dus antrenamentul până la capăt, dar vreau să vă spun că minutul ăla cu zona 5-6 parcă nu se mai termina, în el se concentra veşnicia. Am tras cât am putut de tare acolo, pedalând în picioare şi de vreo două ori am văzut steluţe verzi şi albastre :).

După ce am terminat sesiunea de antrenament pentru bicicletă şi am început să alerg la deal am simţit că am nevoie de o inimă în plus, aşa cum simţisem cu câteva minute mai înainte nevoia unui pinion mult, mult mai mare la bicicletă.

A fost greu, dar mai vreau la deal, a început să-mi placă.

Antrenament alergare la deal

Cum să ne antrenăm pentru bazin chiar de acasă

antrenamente inot pe uscat

Există câteva opțiuni de antrenament chiar la noi acasă pentru mușchii folosiți în timpul înotului, sport la care nu mai avem acces din cauza pandemiei.

Global Triathlon Network are două clipuri video pe această temă, primul cu exerciții în care nu ne folosim de altceva decât de propriul nostru corp, al doilea în care ne ajutăm de o coardă elastică. Enjoy!

Te-ar putea interesa să citești și:

8 exerciții care te fac mai puternic pe mountain bike

Paul Ryman este instructor de fitness, are cinci curse de Ironman în CV și ne prezintă 8 exerciții care ne vor face mai puternici pe mountain bike. Sunt exerciții specifice, pe care nu le vezi prin sălile de fitness de la noi.

VLOG – cel mai greu antrenament de alergare din 2019

antrenament alergare greu
Sursa foto: Pixabay

Da, azi dimineață am făcut cel mai greu antrenament de alergare din 2019, cel puțin până acum. Au fost 12 bucăți a câte 800 de metri, pe care le-am alergat cam cât de tare am putut, dar astfel încât să nu existe diferențe mari de la o bucată la alta.

Mi-a ieșit, îl consideram un antrenament monstru, îmi era frică de el. N-a fost ușor, dar sunt fericit (și obosit) că l-am dus la bun sfârșit.

Detalii tehnice:

Sau Strava:

S-a terminat sezonul, cum fac să nu mă apuce depresia?

Au trecut aproape două săptămâni de la H3RO Mamaia 2020, singurul concurs de triatlon la care am participat în acest sezon, și simt cum se strecoară încet, încet o mică depresie. H3RO era un obiectiv, un motiv pentru care mă antrenam în mod sistematic și încercam să fiu cât mai disciplinat. Acum a dispărut.

E adevărat, e mai ușor când te antrenezi cu un club, cum e Unstoppable Sport Club, dar asta nu înseamnă că ești ferit de mâhnirea sfârșitului de sezon.

Am tot citit articole despre subiect, dar mi se par nesatisfăcătoare, nu mi se potrivesc. Nu pot să mă apuc de surf, că sunt în România, București. Nu pot să mă mut la o cabană la munte, că asta-i situația, suntem în zodia COVID, trebuie să mai și lucrăm, că nu trăim din triatlon.

Și cu lucratul ăsta de acasă e periculos, am început să mănânc necontrolat, mai o alună, mai o măslină, uite așa s-au pus 2,3 kg instantaneu. Îmi trebuie un șoc să ies din starea asta letargică. Parcă mă îndrept încet, dar sigur spre prăpastie și pur și simplu nu-mi pasă.

Ați trecut pritr-o asemenea stare? Cum vă reveniți? Care e dușul rece?

Unii își caută repede concursuri la care se înscriu pentru anul următor și uite așa se autoobligă să se țină de o rutină, să rămână în priză.

Mi-aș fi găsit un refugiu în concursurile de alergare, dar uite că s-au anulat toate. Sper să mai ridic puțin nivelul bateriei la concursurile Road Grand Tour, The Wall și Drumul Vinului. Și pe urmă să încep antrenamentul de iarnă, home trainer și alergări ușoare, în zona 2.

E clar, ciorba de perișoare și friptura nu sunt bune pentru intervale

Sursa foto

Aseară am participat la antrenamentul de alergare organizat de Unstoppable Sport Club la pista de atletism de la Lia Manoliu, unde am avut de executat intervalele preferate ale lui Răzvan Ene, după cum el însuși a mărturisit.

După încălzirea de rigoare și exercițiile din școala alergării, am alergat 5×200 de metri, 5×400 metri și încă o dată 5×200 metri.

Știam că joi avem seară de intervale, așa că înainte de antrenament și ultima masă am pus o pauză de cinci ore, timp suficient pentru digestie. Se pare însă că nu am mâncat ce trebuie, pentru că m-am simțit cam lipsit de energie la antrenament și am rămas aproape la fiecare interval în urma celor din grupa mea.

Dimineață am mâncat cereale musli cu iaurt și două ouă fierte, iar la prânz ciorbă acră cu perișoare și o friptură cu sos. Masa de prânz a fost la ora 14.00, antrenamentul de alergare a început la ora 19.00.

Mi s-a spus că trebuia să mănânc carbohidrați înaintea unei alergări intense, dar pentru că antrenamentul de alergare a avut loc seara cum ar fi trebuit să procedez? Să încep la micul dejun cu masa de prânz și să continui la masa de prânz cu micul dejun?

Voi cum procedați, ce mâncați înainte de o alergare intensă seara?

Te-ar putea interesa să citești și:

Andreea Călugăru, despre antrenamentele pentru Ironman și calificarea la Kona (VIDEO)

Andreea Călugăru a fost invitata Biciclistul.ro în cadrul unei sesiuni LIVE pe Facebook și a vorbit despre antrenamentele pentru Ironman și calificarea la Kona, în finala mondială a competițiilor Ironman.

Andreea s-a apucat de triatlon în 2012, când nu știa să înoate, nici să meargă pe bicicletă. Au trecut opt ani de atunci și între timp a făcut patru competiții de triatlon pe distanța Ironman, a cucerit două titluri naționale la Full, respectiv Half și a trecut linia de finish al zeci de concursuri de alergare, ciclism și triatlon.

Urmăriți în continuare interviul VIDEO.